Ceea ce era de așteptat să se întâmple în Statele Unite s-a întâmplat. Pentru cei care urmăresc cât de cât mișcările politice și sociale din democrațiile occidentale, nu este o mare surpriză faptul că s-a ajuns aici. Tentativa de asasinat asupra candidatului Trump a fost nereușită, dar esența este aceeași. Radicalizarea opiniilor, denaturarea realității și răspândirea prostiei agresive din online nu avea cum să nu treacă și în viața reală. S-a întâmplat nu demult în Slovacia, s-a întâmplat și în nenumărate mitinguri electorale de pe mapamond, fără a fi tentative de asasinat, ci doar atacuri violente cu diverse obiecte. Reacțiile nătărăilor care înghit ca peștii orice servește unei idei pe care au adoptat-o la un moment dat, însăși agregarea acestor mase de nătărăi, care se întâlnesc și se încurajează reciproc în online, nu puteau să rămână fără consecințe în real.
Mă aștept să apară zeci de teorii care vor încerca să demonstreze fie că atacatorul, un presupus republican în vârstă de 20 ani, dar care a făcut o donație democraților, era finanțat din afara Statelor Unite, fie că mediile universitare americane, care au ajuns să producă pe bandă rulantă tineri cu vederi de extremă stângă – așa zișii „woke” – alimentează copios masele de idioți eco-anarhiști, fie că republicanii înșiși, dacă nu omnipotentele servicii secrete au organizat tentativa. Fie pentru a-i asigura lui Trump un succes facil la prezidențialele din noiembrie, prin autovictimizare, fie pentru a-l elimina și înlocui cu un republican mai frecventabil.
Se va mai spune că nu este nimic neobișnuit în SUA, care au o lungă tradiție în acte de acest fel, fiindcă există precedente cu duiumul: pe 14 aprilie 1865 a fost asasinat preşedintele Abraham Lincoln, aflat în loja teatrului Ford din Washington; James Garfield a fost ucis tot la Washington în 1881, iar William McKinley în 1901 la Buffalo, în statul New York; preşedintele John Kennedy a devenit victima unui asasinat pe 22 noiembrie 1963 la Dallas, în Texas, iar Ronald Reagan a supravieţuit, rănit fiind, tentativei de asasinat, din 1981, în momentul în care părăsea Hilton Hotel din Washington. Totuși, de data aceasta împrejurările și contextul social sunt altele.
Trump, reprezentantul greșit al unui curent îndreptățit – cel al conservatorilor care susțin valorile tradiționale, îl va înfrunta în toamnă pe reprezentantul îndreptățit al unui curent greșit – cel al progresiștilor care amestecă de-a valma ideile avansului științific cu negarea tuturor valorilor pe care umanitatea le-a dobândit cu atâtea sacrificii. Prin democratizarea informației, care în esență nu este un lucru rău- ci doar scăpat de sub orice control, înfruntarea dintre cei doi nu mai este sprijinită sau obstrucționată doar de grupuri de interese care acționează independent unele de altele, cum s-a întâmplat în trecutul Statelor Unite, ci s-a extins acum la mase largi de oameni a căror înfruntare deschisă, în stradă, nu mai este exclusă.
Întregul Occident – și prin ricoșeu și România – este zguduit de această dihotomie aparent ireconciliabilă între vechi și nou: cea dintre aspirația tinerilor de a câștiga bine cu muncă puțină, justificată de noile tehnologii, dorința lor de a scăpa de constrângerile sociale, religioase și culturale și rezistența celor care vor păstrarea cutumelor care au adus omenirea la ordinea prezentă, încă unanim acceptată ca normă de conviețuire socială. Suntem la răscrucea dintre două lumi și, ca întotdeauna în istoria omenirii, trecerea la un status nou nu se va face fără violență. Din acest punct de vedere, ne putem aștepta la ce este mai rău. Presate de valul inevitabil al schimbării, valorile se vor reașeza, reprezentanții comunităților și, prin extensie, ai popoarelor se vor regrupa după alegeri și, cel mai probabil, abia anul viitor pe vremea asta vom ști cum stăm și încotro mergem.
