Protestul întreprinzătorilor și contabililor a trecut cam neobservat, ceea ce le-a dat curaj celor care au pretenția să ne păstorească până în veac. Ciolacu a venit cu texte de genul că nu mai poate să cedeze veșnic la presiunea mediului de afaceri și e cazul să pună piciorul în prag. Vedeți, oameni buni, unde am ajuns din cauză că am tot cedat? Evaziune fiscală și deficit bugetar. Gata, punem piciorul în prag și, cui nu-i convine, ar face bine să se uite la nemți, să vadă cum stă treaba cu fiscalitatea germană. Acolo nu te joci, acolo dai mai mult de jumătate la stat, nu ca la noi, unde e boierie…
Din păcate pentru întreprinzătorul român, situația nu e nici pe departe așa de veselă precum o prezintă guvernanții, ba dimpotrivă… Pe vremea când era un ostaș în fruntea țării, numitul Nicolae Ciucă a venit cu niște măsuri de noaptea minții. Astfel, la începutul anului trecut impozitul pe venitul societăților a crescut de cinci ori și mai bine, iar cel pe dividende aproape că s-a dublat. Cică așa a cerut mediul de afaceri. Dar exista o portiță de scăpare; cine avea barem un angajat putea să opteze pentru 1% impozit pe cifra de afaceri, ceea ce, de fapt, era o capcană nenorocită. 1% impozit pe cifra de afaceri presupune ceva profit, dar dacă optezi pentru așa ceva dai bani la stat chiar și dacă ajungi în găleată. L-a interesat pe ostaș că o mulțime de mici întreprinzători și-au radiat firmele pentru că încasările erau prea subțiri pentru a justifica un angajat care să permită impozit de 1% pe cifra de afaceri? Să presupunem că ești – mai degrabă erai – mic angajat care, în timpul liber, mai prestezi servicii din diferite domenii. Nu mare lucru (din punctul de vedere al încasărilor), dar simți nevoia să fii cinstit. Așa, să nu te trezești cu probleme de la fisc. Și-ți faci o mică întreprindere pentru care vrei să plătești contribuții cinstite, dar ești departe de ceea ce îți poate permite impozit de 1% pe cifra de afaceri. Un calcul sumar arată că statul te belește de o treime din profit fără să-ți ofere nimic. Și, de parcă nu era de ajuns, Marcelașul cel viteaz a reușit performanța de a gonfla nepermis de mult costurile cu contabilitatea. Dacă nu ai contabil angajat, plătești de trei-patru ori mai mult decât în urmă cu doi ani și, cumva, pentru aceleași servicii, pentru că un contabil va trebui să prelucreze aceleași documente, dar sub mai multe forme, de câteva ori în plus. Nu știu dacă avem în România suficienți contabili pricepuți pentru a face față volumului de muncă ce vine la pachet cu surogatul de reforme. Nu e de ignorat nici plata TVA către stat la emiterea facturii și nu la încasare la care se adaugă restrângerea listei de cheltuieli deductibile.
Oficial, toată harababura și birocratizarea sunt din cauza evaziunii fiscale. Avem probleme cu evaziunea, suntem obligați să luăm măsuri… Cei doi Marcei sunt chiar așa de orbi? Chiar nu realizează că evaziunea fiscală se datorează mai ales corupției și incapacității celor care ar trebui să vegheze asupra fenomenului? Avem o droaie de instituții cu competență în combaterea evaziunii fiscale și, cu toate acestea, evaziunea e la cote înalte. Cum e posibil ca unele firme să ajungă la datorii record față de stat și să nu fie deranjate, în timp ce amărâții care au și ei un PFA sau SRL sunt verificați la sânge și amendați cu sume nesimțite pentru greșeli mărunte, cel mai adesea neintenționate? Corupția e un răspuns cât se poate de evident. De incompetență ce să mai vorbim? Marcel Boloș, geniul de la Finanțe, e total pe lângă. Omul nu e capabil să calculeze TVA la o factura de o sută de lei, nu are studii și nici competență în domeniul pe care îl păstorește, dar e ministru și dispune măsuri, iar noi, românii, trebuie să ne supunem pentru că toate sacrificiile le facem pentru viitorul nostru și al copiilor.
Atât de multe schimbări fără noimă, care nu au nimic în comun cu predictibilitatea și stabilitatea mediului de afaceri. Statul vrea doar să încaseze, dar nu e dispus să ofere mare lucru la schimb. Așa că avem dreptul să ne întrebăm dacă mai merită să fim cinstiți în țara asta. Mai merită?
Mai merită să fii cinstit în țara asta? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
