După cum probabil ați observat, nu sunt genul de om care să se lingușească pe lângă cineva, indiferent de poziție, bogăție și influență. Nu știu cât de bun, corect și integru am fost în celelalte domenii profesionale în care am activat de-a lungul vieții, dar pe Măria Sa Jurnalismul l-am slujit cu corectitudine, cu drag și cu dedicație. Nu am scris niciodată nici la comandă și nici pe gologani și, în plus, am încercat din răsputeri să fiu imparțial, corect și obiectiv. Acestea sunt argumentele pe care mi-aș dori să le luați în seamă în prezentul editorial. Dar, gata cu sporovăiala, să trec la concret. Călătoresc des pe traseul Botoșani Fălticeni, prin Joldești, pentru că e un drum destul de liber, bunișor și cel mai scurt dintre cele două orașe. În comuna Vulturești din județul Suceava am observat pe bornele kilometrice o denumire care, culmea, nu este localitate. 38, 39 sau 40 de kilometri până la … Lebăda. Nu Botoșani, nu Iași, nu Dorohoi sau Flămânzi. Faptul că denumirea unui punct turistic pe harta județului devine așadar pentru oamenii altor locuri un reper extrem de important și exact m-a determinat să iau Lebăda de …coadă (era să zic de coarne!) și să o privesc mai cu atenție. Așadar, nu din alte motive cum ar fi publicitatea sau altele asemenea, m-am oprit la acest subiect. Ceea ce se întâmplă azi la respectivul punct turistic depășește orice închipuire. „Tăticul” Lebedei, omul de afaceri Aurel Fediuc, a scos din pușculiță o grămadă de bani (după socoteala mea de profan, peste un milion de euro!), a dărâmat mai mult de trei sferturi din vechiul restaurant și a ridicat în loc o clădire maiestuoasă de evenimente, în care vor încăpea pe puțin patru sute de oameni. Dacă Fediuc ar fi avut 30, 40 sau chiar 50 de ani, era de înțeles o asemenea investiție. Dar când anii lui se apropie de 70, este normal să îți pui câteva întrebări: de ce nu și-a cheltuit banii vizitând lumea, sau de ce nu s-a retras undeva la o cabană pe malul mării sau în buza muntelui? Ce-i mai trebuie o așa belea pe cap? Că, se știe, în alimentația publică nu umblă câinii cu colaci în coadă și, în plus, orice greșeală se lasă ori cu intoxicații alimentare, ori cu faliment, ori cu stresul zilnic determinat de vizitele atâtor și atâtor instituții de control. „Nu pot să stau. Eu dacă nu fac ceva, mor.” Astea au fost răspunsurile simple, dar cu destul conținut pe care Aurel Fediuc le-a dat tuturor celor care erau curioși. Asta ar fi o explicație a acestei investiții care, în maxim o lună de zile, își va deschide porțile către consumatori. Dacă mai punem la socoteală că acolo la Lebăda funcționează și un SPA cu de toate (inclusiv apă sărată cărată de la Cacica), iar în plan este și finalizarea hotelului de alături, avem toate motivele să privim Lebăda ca pe un complex turistic de mare succes pe viitor. Cât privește investitorul, ca să îi creionez un pofil sumar, o să trag o fuguță în urmă cu 34 de ani, timp în care Aurel Fediuc se remarcă în peisajul botoșănean ca fiind primul întreprinzător ce și-a încropit un atelier de fabricat pufuleți și de asemenea, primul, înainte chiar de Selena (o, tempora!) care și-a achiziționat o linie de preparat și îmbuteliat sucuri. Așadar, libera inițiativă a avut și are în Aurel Fediuc un prieten devotat și un stăruitor colaborator. E adevărat, la momentul actual sunt multe săli de festivități în Botoșani și în împrejurimi. Dar ce se preconizează a fi la Lebăda sare cu siguranță din tipare, mai ales prin bogăția de oferte și servicii cu care ne va ieși în față un om care nu a vrut în niciun caz să stea cu banii la ciorap sau la Trezorerie și să trăiască din dobânzi, așa cum știu eu că sunt mulți botoșăneni. E drept că până la urmă fiecare face ce vrea cu banii lui și tocmai de aceea mi s-a părut demnă de remarcat atitudinea lui Aurel Fediuc. Apoi, banii vin și se duc, dar lucrurile, construcțiile de valoare rămân și nu pot fi nici plimbate prin alte conturi și nici victime sigure ale devalorizărilor, inflației sau speculațiilor financiare. În concluzie, mă aștept ca în viitorul apropiat să aflăm de Lebăda pe multe șosele ale județului, iar cât privește ghidurile turistice, musai vor avea nevoie de 3-4 pagini în plus! Așadar, la locul unde se fac înregistrări pentru televiziunile ce promovează muzica populară se adaugă un nou cântec: Lebăda nu moare, ci renaște!
