Runda de alegeri locale de acum trei săptămâni ne-a lămurit: „sistemul” – adică suma structurilor de putere – s-a întărit și se poate estima că în toamnă, după alegerile generale, se va osifica. Asta însemnând că dacă nu intervin din exterior factori perturbatori excepționali, configurația de putere din țară va rămâne bătută în cuie pentru cel puțin încă un ciclu electoral de patru ani. E bine, e rău? Factorii care arată că e mult mai rău decât bine sunt numeroși și concludenți.
Partea bună este destul de subțire și se cheamă stabilitate. Faptul că nu sunt fluctuații mari în raporturile de putere, că nu se întrevăd schimbări radicale nici în politica monetară și nici în viața socială din interiorul hotarelor pot fi de natură să liniștească un popor ca al nostru, care este îndeobște conservator. Tot datorită acestei stabilități vor continua și nenumăratele proiecte, așa cum au fost stabilite în principalele programe interne de dezvoltare, cât și cele negociate cu Uniunea Europeană.
Populația așteaptă creșterea salariului minim și a pensiilor. Cel mai probabil, ambele vor fi îndeplinite la termen, întrucât puterea politică – fostă și actuală, adică aceeași – nu va risca nimic înaintea alegerilor generale. Pe de altă parte, dat fiind contextul politic internațional extrem de agitat și cu cel mai mare potențial de conflict de la cel de-al doilea război mondial încoace, nevoia de a avea liniște măcar la noi acasă era imperioasă. Și nu este vorba doar despre războiul din vecini, ci și despre confruntarea între conservatori și progresiști, care pe noi nu ne-a atins încă.
Partea rea este ilustrată de perpetuarea pervertirii administrației cu obiceiurile cangrenate de corupție. Regiuni întregi din țară se vor „baroniza”, adică vor deveni sau redeveni după caz, fief-uri intangibile în care toate resursele primite de la centru vor sta în pixurile șefilor administrației, ca acum 15-20 ani. Căci cine să le mai stea în cale? Odată cu alianța cimentată în aceste alegeri și betonată în cele din toamnă, PSD și PNL vor avea împreună majorități confortabile în toate unitățile teritorial administrative.
Experiența guvernării în comun o au de la neuitata alianță USL, Ponta-Antonescu, care a eșuat doar fiindcă liberalii s-au simțit încălecați, ba chiar ocoliți în deciziile cele mai importante și nu neapărat datorită opoziției înverșunate exercitate de președintele în exercițiu de atunci, Băsescu. Dacă nu ar fi avut disensiuni interne și pe nelipsitul Voiculescu în postura de tartor șef, acel USL ar fi răsturnat fără îndoială ordinea statului de drept. De data aceasta, opoziția prezidențială nu numai că nu există, ba chiar s-a transformat în binecuvântare, iar opoziția politică este ridicolă. Cale liberă, așadar, pentru noul USL.
Liberalii au pierdut din nou, și în noua alianță. Au mai puține consilii județene și primării decât în urmă cu o lună. Dar de data asta tac, nu vor părăsi puterea fiindcă asta ar însemna să piardă tot. Potrivit sondajelor, dacă ar fi candidat separat PSD ar fi câștigat aproape peste tot. De aceea, liberalii trebuie să fie mulțumiți cu ceea ce au dobândit. Conform înțelegerii, aliații nu se vor călca pe bătături, fiecare va domni nestingherit acolo unde a câștigat.
La ce pot duce toate acestea? La irosirea resurselor. La repartizarea lor aleatorie, după bunul plac al liderului local care, la rândul lui, va fi complet dependent de repartizarea resurselor de la „centru”. La măsluirea concursurilor și la angajări pe pile, șpăgi și obligații. La scumpiri discreționare. La creșteri bazate pe interminabile împrumuturi. La mersul pe burtă în relațiile internaționale, ca și până acum. Cam în asta se traduce stabilitatea pe care am perpetuat-o: liniște și sărăcie.
