Încotro, Cotroceni? – Dumitru MONACU, scriitor

Doar două luni și ceva mai sunt până la alegerile prezidențiale și ceața densă se încăpățânează să adaste peste opțiunile partidelor în ceea ce privește cea mai înaltă funcție în stat. Cele două partide … comasate, PSD și PNL, încă nu și-au oficializat nici căsătoria, dar nici divorțul, fapt care aduce și mai multă beznă pe o piață politică ce seamănă extrem de mult cu defunctele talciocuri. Ciolacu și Ciucă, doi zmei corifei care par a fi vârfurile de lance ale celor două grupări, nu au nici pe departe anverguri demne de o așa funcție, prezența oricăruia dintre ei pe tronul de la Cotroceni părând a fi foarte improbabilă. Pe de altă parte, la ce catastrofe și panarame s-au oploșit pe fotoliul prezidențial (și aici, e musai să-i amintesc pe toți aceia care ne-au împotmolit țara, adică: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis!), nu ar fi de mirare dacă din toamnă vom defila, pentru cinci ani, cu unul din cei doi foști premieri rotativi. Am folosit această expresie deoarece, dacă ar fi după mințile lor crețe și nu după Constituție, Ciolacu și Ciucă și-ar împărți frățește, cu mare drag mandatul, în două de doi ani și jumătate, asigurând comasarea și rotativa și la funcția supremă. Una peste alta, părerea mea personală este că, din fericire, niciunul dintre cei doi nu va deveni găzdaș la Cotroceni. În ceața prezidențialelor sunt conturate, mai clar sau mai vag, și alte nume cum ar fi: George Simion, Mircea Geoană, Codruța Kovesi, Diana Șoșoacă sau Elena Lasconi. Despre Simion nu ar fi multe de spus, rezultatele modeste ale partidului aurist fiind destul de grăitoare. Așadar, nu, Simion nu va ocupa sub nicio formă fotoliul prezidențial, susținerea lui pe plan național fiind anemică tare. Despre Mircea Geoană s-a tot spus că după stagiul la NATO și-ar fi spălat imaginea sau păcatele (făcute de el sau de către alții!) din acea noapte de pomină din 2009 când s-a culcat președinte și s-a trezit dimineață perdant de serviciu. Sau de servicii, cine mai poate ști ce jocuri și strategii se mai fac într-o țară în care fără o apartenență clară, dar sub acoperire la structurile specifice, nu există nicio șansă de avansare de la un anumit nivel în sus. Părerea mea este că nici Geoană nu va ajunge la Cotroceni și când afirm asta mă gândesc la faptul că în politică se moare o singură dată, după care „subiectul” devine zombi. Or atunci, în 2009, Geoană a murit politic. Codruța Kovesi, este un alt nume vehiculat de unele cercuri. Nici ea nu pare a fi în stare să adune voturile majoritare ale românilor, mai ales într-un timp atât de scurt. După episodul (de fapt, episoadele!) Iohannis, românii aproape că fac alergie la numele care nu au o rezonanță autohtonă. Mergând mai departe, ajungem la Diana Șoșoacă, „zeița” venerată de vreo 5 la sută dintre români. Din păcate pentru ea, de la 5 procente și până la peste 50, „E-o cale atât de lungă, /Că mii de ani i-ar trebui / Șoșoacei să ajungă!”. Elena Lasconi, potențiala candidată din partea USR ar putea fi varianta câștigătoare, în sensul că această femeie dispune de cam tot ce-i trebuie unui președinte: discurs, inițiativă, consecvență, modestie, profesionalism administrativ, viziune, diplomație și tact. Handicapul ei constă în faptul că reprezintă un partid aflat la momentul actual în derivă, care nu își regăsește calea, cadența și direcția. Asta ca să nu mai amintim aici de modul în care gruparea domniei sale a fost în ultimii trei ani crunt demonizată mediatic de propaganda pesedisto-liberală. Lăsând la o parte „caracteristicile” sau calitățile specifice ale femeilor prezentate mai sus, trebuie remarcat faptul că în sfârșit, românii au teoretic posibilitatea de „a încerca și cu o femeie”. Pentru cei care nu știu, acest text a fost deviza electorală a candidatei PRM la CJ Bacău, Codruţa Arvinte, în 2008. Revenind la subiect, rămân la ideea că o prezență feminină mult mai consistentă în legislativ și executiv ar fi extrem de benefică pentru națiune. Bineînțeles că toate aprecierile din acest material nu sunt altceva decât niște ipoteze, niște supoziții care se pot schimba de la zi la zi. Pe de altă parte, oricâte modificări ar mai apărea, mi-e greu să cred că viitorul președinte va fi scos din joben în următoarele două luni. Așadar, posibilitatea ca președintele să poarte unul din numele vehiculate mai sus este foarte probabilă.