Cu siguranță filmul nu a fost inclus întâmplător în rândul artelor. Ba mai mult, i s-a găsit și locul exact în panoplia frumosului fiind așezat pe raftul al șaptelea. Faptul că cinematografia și-a găsit un loc extrem de select alături de arhitectură, dans, literatură, pictură, sculptură și muzică scoate în evidență un adevăr de necontestat și anume că „pozele mișcătoare” sau altfel spus „poveștile în imagini” au depășit cu mult granița către cunoaștere curgând în cel mai firesc mod prin albiile frumosului. Ca oricare dintre celelalte șase arte, filmul transmite mesaje, emoții, stări sufletești dar și elemente primordiale de cunoaștere a lumii interioare sau înconjurătoare. Tocmai din acest motiv nu trebuie să privim pragmatic și aplicat filmul considerându-i mesajul ca fiind un adevăr universal. Circula prin media online o listă destul de lungă cu minciunile și deformările de realitate din filmele românești, în special cele istorice. Din păcate, mulți dintre cinefilii români s-au apucat să dezavueze aceste deraieri de la realitățile istorice considerându-i pe realizatori drept niște manipulatori, diversioniști, propagandiști și alte asemenea etichete fără să socotească măcar o secundă că filmul este o ficțiune, o imagine colorată după ideea scenariștilor și a regizorilor. Da, e adevărat că nu se respectă adevărul istoric dar dacă ne interesează ce și cum a fost, atunci ar trebui să cercetăm izvoarele istorice care, până la urmă și ele au doza lor de subiectivism și părtinire întrucât se știe foarte bine, istoria este scrisă de învingători și nu de către învinși. Dacă ar fi să vorbim despre deformarea realității și să nu acceptăm această situație atunci omenirea ar trebui să-și schimbe din temelii părerile despre americani ale căror istorie scurtă și nu prea eroică, a fost zămislită la Hollywood. Din filmele lor oamenii și-au făcut o idee (deformată, firește!) despre etapele și modul de închegare a societății moderne americane. Faptul că povestea mișcătoare ne-a plăcut și ne-a reconfortat ar trebui să reprezinte marele câștig al vizionării unui film. Că nu pentru adevăr și rigurozitate călcăm pragurile cinematografelor ci pentru deconectare și relaș. Bineînțeles că realizatorii filmului, pe lângă elementele de frumos, fantezie și măiestrie mai bagă și câte o șopârlică, câte un mesaj mai mult sau mai puțin subliminal care, dacă nu e prea rupt de subiect, are menirea de a accentua anumite idei, anumite tendințe. Priveam zilele trecute filmul „Ștefan cel Mare” cu Gheorghe Cozorici în rolul marelui voievod și la un moment dat m-a mirat o afirmație care suna cam așa: „Trebuie să-i ajutăm pe munteni că doar și ei sunt români.” Or această noțiune de „român” nu exista sub nicio formă în vocabularul și în documentele din cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. Vlah, valah sau muntean, da erau niște denumiri care ar fi corespuns realității. În acest context, cum ar fi trebuit să reacționeze cinefilul român? Să renege o operă de artă care își propunea să injecteze publicului o oarecare doză de patriotism? Categoric, nu! Faptul că regimul comunist din acele timpuri exagera în ceea ce privește propaganda nu cred să mai fie o taină azi, decât pentru nostalgicii care luau de bune toate „realizărili și documentili” vremii. De altfel, aproape toate filmele turnate în anii comunismului aveau două direcții principale, două idei de căpătâi: unitatea națională și bineînțeles, lupta socială sau cu arma în mână contra exploatatorilor adică ideea de bază a comunismului bolșevic născut la Moscova și propovăduit cu elan în țările de după cortina de fier. Majoritatea acelor filme erau vădit propagandistice și acest aspect este mult mai vizibil astăzi când românii pot compara și pot aprecia cât de cât just actul artistic desprins din cea de-a șaptea artă. Așadar, dacă e să contabilizăm erorile și deformările de realitate din filmele românești, mă tem că nu ar rămâne niciunul care să intre în categoria adevărurilor absolute. De aceea nu ne rămâne decât să zâmbim amar la fantasmagoriile prezente sau prezentate în filmele românești și să le luăm ca atare. A, și ar mai trebui să mai facem ceva: să ne delectăm cu evoluțiile de top ale marilor actori români (dispăruți cam cu toții) care au dat uneori valoare chiar și celor mai serbede dialoguri sau secvențe, demonstrându-ne cu prisosință că cinematografia, da este pe merit, artă!
Despre film și propagandă – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Încotro, Cotroceni? – Dumitru MONACU, scriitor
Doar două luni și ceva mai sunt până la alegerile prezidențiale și ceața densă se încăpățânează să adaste peste opțiunile partidelor în ceea ce...
Editorial
Încă o românească? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Gata, ne-am calificat! Ce mai contează cum? Mda, cam asta se discută zilele acestea. Bucurie mare că România merge mai departe. Nu România ca...
Editorial
Femeia, femeia, cu ea să nu te pui… – Dumitru MONACU, scriitor
Din surse destul de credibile, am aflat că la deplasarea postelectorală la București a președintei Doina Federovici, niște masculi din conducerea centrală a PSD...
Editorial
Grijă, dar numai cu vorba – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E an electoral, așa că nu trebuie să ne mire că pe cei de la butoane i-a pălit grija pentru români. Numai despre asta...
Editorial
Dușuri reci – Virgil COSMA, jurnalist
Dușul rece de sâmbătă seara, mă refer la înfrângerea fără drept de apel a naționalei de
fotbal, ne-a arătat scurt și cuprinzător, în mai puțin...
Editorial
Am intrat în al treilea deceniu de existenţă – George Lazăr, director
Primul ziar Monitorul de Botoșani a apărut pe 24 iunie în urmă cu fix 29 de ani. Însă, după un număr de ani, nu...
Editorial
Sexul și umorul la români – Dumitru MONACU, scriitor
„Dup-atâta frig și ceață” cauzate de alegeri iată că, din această săptămână și până în buza toamnei, pe fețele multor români vor reapărea zâmbetele....
Editorial
Povestea … verzei! – Dumitru MONACU, scriitor
Așteptată cu mare interes de către botoșăneni, prima întâlnire de lucru dintre Doina Federovici și Valeriu Iftime a debutat cu felicitări reciproce, pricinuite de...
Editorial
Uneori trebuie să pierzi dacă vrei să câștige comunitatea – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva timp, o cunoștință cu expectanțe politice m-a întrebat cum anume poate scăpa comunitatea de un primar care a reușit să pună mâna...
Editorial
Electoratul nu are întotdeauna dreptate – Dumitru MONACU, scriitor
De foarte multe ori, politicieni dar și analiști politici susțin o teză cu care nu sunt de acord decât într-o anumită proporție: electoratul are...
Editorial
Cum stăm? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Stăm foarte prost… Despre rezultatul alegerilor locale și europarlamentare e vorba. Noul USL a făcut ce era de făcut și a „câștigat” alegerile, procentele...
Editorial
Victime colaterale – Virgil COSMA, jurnalist
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) ori s-au făcut de râs, ori au făcut-o intenționat, caz în care și-au bătut...
Editorial
Minuni versuri surprize – Dumitru MONACU, scriitor
Aproape sigur, în istoria locurilor în care ne ducem existențele, Valeriu Iftime nu va rămâne ca nabab, afacerist de frunte sau ca profesionist desăvârșit...
Editorial
Altfel de validare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Să ignorăm pentru câteva clipe rezultatele alegerilor și să ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în România mai mult sau mai puțin educată....
Editorial
Norocul în politică – George LAZĂR, director
Sunt uneori momente în care, în pofida evidenței, par să se fi aliniat stelele. Un astfel de moment pare să fi prins și doctor...
Editorial
Un semn de care trebuia să ținem seama – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Faptul că în ajun de alegeri la Dedeman a avut loc un dezastru merită o analiză cu totul aparte. Se spune că o bombă...
Botoșani
cer acoperit de nori
29.6
°
C
29.6
°
29.6
°
73 %
2kmh
100 %
lun
26
°
mar
31
°
mie
18
°
joi
22
°
vin
26
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Doar două luni și ceva mai sunt până la alegerile prezidențiale și ceața densă se încăpățânează să adaste peste opțiunile partidelor în ceea ce...
EPIGRAMA ZILEI
Probabil, numai la vot
Vezi un lucru aberant:
Doi proști, prin prezență, pot
Să înfrângă un savant!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...