Dușul rece de sâmbătă seara, mă refer la înfrângerea fără drept de apel a naționalei de
fotbal, ne-a arătat scurt și cuprinzător, în mai puțin de două ore, unde suntem. Fiindcă,
după ce am învins echipa risipită în patru zări a unei țări aflată în război, entuziasmul care
ne caracterizează după orice mică reușită ne plasa direct în semifinale. Or, meciul acesta
ne-a arătat cu precizie cam care ne este lungul nasului și pe unde ne situăm în ierarhia
europeană. Sportul, în general, arată cu mare fidelitate care este starea unei națiuni.
Dincolo de succese punctuale, datorate unor talente ieșite din comun, carențele de ordin
fizic, tehnic și tactic, rezultate din competiții așezate pe baze șubrede și adeseori măsluite
cu bani negri, ies la iveală la primul examen serios.
Cam așa și președintele nostru. Când se credea el pe cai mari și visa ba la președinția
Consiliului Europei, ba la conducerea NATO, a primit un refuz sec din partea celor care
conduc comunitatea euro-atlantică, menit să-l pună la punct și să îi arate care îi este
anvergura reală și nu cea închipuită pe malurile urât mirositoare ale Dâmboviței. Toate
legăturile lui pe filiera germană și zâmbetele adunate pe la tot felul de reuniuni
nesemnificative au căzut în ridicol atunci când problema s-a pus serios, pe bani și pe
fapte, între țări care contează în luarea deciziilor. Într-un fel, eșecul lui Iohannis a ilustrat
cum nu se poate mai concret multe alte eșecuri în plan diplomatic, economic și, iată, în
cele din urmă și sportiv, ale țării pe care o reprezintă.
Acum, potrivit zvonisticii cvasi-oficiale, adică din anturajul de la Cotroceni, care nici măcar
de comunicare onestă nu este în stare, alegerile prezidențiale ar fi fost mutate în
septembrie, înainte de încheierea oficială a celui de-al doilea mandat prezidențial, tocmai
ca liderul din umbră al coaliției majoritare să poată culege roadele falsei sale candidaturi la
secretariatul general al NATO: un post de comisar european, fie pe apărare, fie pe relația
cu Ucraina. Un post, se spune, anume inventat pentru domnia sa. Fără urmă de jenă
pentru postura jalnică în care și-a pus țara, acceptând rolul de iepuraș pentru adevăratul
candidat.
De ce spun „liderul din umbră”? Doar nu crede cineva că celebrul cuplu de comici ai
ecranului, Ciolacu-Ciucă, decide ceva. Așa zisa întrunire la vârf a coaliției a fost o simplă
mascaradă, cu decizia venită în plic de la ambasada din Băneasa, via Cotroceni. În
viziunea combinagiilor celor două partide, mai rămân de stabilit doar amănunte ale
aranjamentului final, respectiv care dintre cei doi va fi premier și care președinte. După
reușita strălucită de la alegerile locale plus europarlamentare, care au ieșit de parcă
atotputernica alianță le-ar fi pus cu mâna (eu chiar cred că le-a pus), cele pentru
Parlament și Președinție se arată a fi o simplă formalitate.
Toate acestea se întâmplă în timp ce Geoană continuă să conducă detașat în sondajele
pentru președinție. Nu am auzit – măcar în treacăt – ca vreunul dintre decidenți să ia în
considerare preferințele populare pentru stabilirea candidaturilor. Ba, mai mult, subiectul
este evitat cu evidentă jenă, disconfort și chiar iritare în anemicele conferințe de presă și
doar la insistențele reporterilor. Mișcările la vârf sunt făcute evident pe persoană fizică,
pentru aranjarea carierelor celor câteva personaje implicate și nu au vreo legătură cu
interesele, aspirațiile și necesitățile celor pe care aparent îi reprezintă. Liniile politice fiind
stabilite ferm din afară, celor din interior nu le rămâne decât să-și aranjeze între ei poziții
cât mai confortabile.
Între timp, România este ţara cu cea mai ridicată inflaţie din blocul comunitar, carburanții
se scumpesc de la 1 iulie, iar la curent electric avem cel mai mare preț pe MWh din
Europa. Cam asta este legătura între dezmățul electoral descris mai sus, ambițiile unui
președinte ros de orgolii și realitatea vieții de zi cu zi din țară.
