Primul ziar Monitorul de Botoșani a apărut pe 24 iunie în urmă cu fix 29 de ani. Însă, după un număr de ani, nu mai știu dacă este cazul să ne bucurăm sau să fim triști. Ne bucurăm că, în acești ani, am devenit, probabil, cel mai cunoscut brand local. Dacă nu mă credeți, întrebați-vă cunoscuții, pe toți, începând cu cei aflați la vârsta la care au învățat să citească.
Dar suntem și triști pentru că noi, cei care scriem la acest ziar, am îmbătrânit, la fel ca și dumneavoastră, cei care ne citiți, și am devenit părinți iar mai apoi bunici. Cu toate acestea, produsul nostru de suflet, Monitorul, a rămas la fel de tânăr ca în urmă cu 29 de ani deși a depășit pragul unei generații.
Am ajuns cu ziarul nostru, ajutat de poștași, peste tot în județ. Am răzbătut, cu ediția electronică, ajutați de internet, în țară și în lume. Avem cititori peste tot, dornici să afle ce se mai întâmplă pe la ei pe acasă. Ediția tipărită este în continuare interesantă și preferată de împătimiții de lectură tradițională, clasică, pe hârtie; vom continua să o scoatem atâta vreme cât ne vom permite costurile.
Sunt numeroase saituri de știri locale. Cele mai multe nu au nici un fel de legătură cu presa. Au în spate de regulă o singură persoană care copie pur și simplu conținut, de la cei care îl produc, și își vând reclame pe sume de nimic, uneori chiar pentru o friptură, de unde și denumirea pe care au căpătat-o, de fripturiști.
Ne încăpățânăm să păstrăm anacronica ediție tipărită și pentru ceea ce de fapt a devenit: un far în presa locală, pentru că are puterea uriașă a cuvântului tipărit care rămâne credibil în noianul tot mai mare de minciuni, numite știri false.
În cele aproape zece mii de ediții pe care le-am tipărit în toți acești ani, am consemnat istoria locală așa cum a fost ea, cu bune și rele. Depunem, în fiecare an, la Arhivele Naționale, colecția ziarelor apărute în anul precedent pentru a fi studiate cândva de cercetătorii din viitor. Am reușit să creăm o imagine fidelă a societății noastre, a obiceiurilor, a politicienilor ce s-au succedat la conducerea țării, a județului, orașelor și comunelor, a corupției și nepriceperii, de fapt a întregului cortegiu de ticăloșii de care sunt capabili oamenii. Am relatat și despre tineri talentați, care au câștigat concursuri în știință, artă și sport (echipa de fotbal a fost mereu la loc de cinste!), am scris despre fapte ce au scos în față adevărați eroi care au sărit în ajutorul semenilor când s-au întâmplat diverse nenorociri, precum incendii, accidente sau inundații catastrofale. Nu au lipsit din paginile noastre faptele extraordinare ale medicilor, profesorilor și preoților devotați datoriei lor. Am scris și despre performanțele oamenilor de afaceri locali (din păcate prea puțini) care au reușit să stoarcă apă din piatra acestor locuri și să devină cunoscuți, prin produsele lor, peste tot în țară. Am avut în fiecare zi o părere, a unuia dintre editorialiștii noștri, despre ceea ce se petrece în jur dar am și râs prin mici pamflete, de impostori și nepricepuți.
Toate astea nu înseamnă mare lucru, pentru că am făcut exact ceea ce face un ziar onest cu cititorii săi, a căror încredere a câștigat-o în fiecare zi din cei douăzeci și nouă de ani de apariții neîntrerupte.
Desigur, vom face exact la fel și în continuare chiar dacă am putea fi acuzați că am devenit prea bătrâni ca să ne mai schimbăm.
