Acum ceva timp, o cunoștință cu expectanțe politice m-a întrebat cum anume poate scăpa comunitatea de un primar care a reușit să pună mâna pe mandat grație alegerilor într-un singur tur de scrutin. Că, s-avem iertare, a ajuns la primărie cu ceva mai mult de un sfert din totalul voturilor exprimate… Cum spargem, domnule, monopolul celor de la PSD și PNL? Că uite ce au făcut din țara asta cu alegeri într-un singur tur de scrutin.
Într-adevăr, PSD și PNL au pus mâna pe țară prin practici cât se poate de comuniste. Unii vorbesc de monopol, dar în realitate e vorba de apucături comuniste. Așa au făcut comuniștii, așa fac și urmașii lor, nu e cine știe ce deosebire în „modus operandi”. Favorizarea mediocrității în defavoarea celor mulți, cu totală lipsă de respect pentru practicile democratice. Rezultatele se văd și nu arată deloc îmbucurător. Țara e înroșită și pe alocuri îngălbenită de cam aceiași oameni care au „dat lovitura” și cu patru ani în urmă. Unii cu ceva mai mult de 15%, dar ce contează cât timp au fost în fruntea clasamentului?
Însă chiar și un monopol precum cel impus de PNL-PSD poate fi spart dacă există voință și luciditate. Prietenașul de care vorbesc e veșnicul clasat pe locul trei într-o comună de peste Siret. De prin 2000 se străduiește să facă bine comunității, doar că încă nu i-a ieșit cum vrea el. Însă întrebarea individului nu era cum anume să câștige el alegerile – o nuanță de care e bine să se țină seama -, ci cum anume poate scăpa comunitatea de primarul ales cu o minoritate de voturi. I-am oferit o soluție simplă, dar care presupune ceva mai mult spirit civic. Vă adunați toți ăia care aveți de gând să candidați, vedeți care e mai bine plasat și îl sprijiniți cinstit pe respectivul. Dacă primarul în funcție tot câștigă alegerile cu 30%, efortul comun al contracandidaților îl poate scoate din primărie.
Candidatul de pe locul trei spre patru a decis că e o idee bună, cu condiția ca toți ceilalți aspiranți să-i acorde lui sprijinul. I-am atras atenția că ceva scârțâie în raționamentul lui și că dacă dorește binele comunității locale e cazul să se retragă și să-l sprijine pe candidatul care în 2020 s-a plasat pe locul secund, mai ales că voturile adunate la alegerile precedente de cei doi însumau mai mult decât cele cu care s-a câștigat primăria. Ți-ai găsit!… Cum adică să sprijine pe altul?
A candidat. Din nou… A ieșit pe locul patru, ceea ce se contabilizează ca regres. Voturile lui și ale marelui perdant, puse la un loc, ar fi răsturnat ierarhia, dar dacă omul a vrut funcție pentru sine și nu să facă ceva pentru comunitate…
Ce învățăminte ar trebui să tragem din această istorioară cu caracter repetitiv? Că, uneori, dacă vrei binele comunității – dacă chiar dorești asta și nu doar o urli în campanie în speranța că vei găsi suficienți fraieri cât să-ți facă ție binele pe care li-l tot promiți – pasul înapoi e cât se poate de necesar. Renunți tu, câștigă comunitatea și practicile monopoliste nu mai dau randamentul așteptat. Evident, mă cam aberez; unde ați văzut voi candidați dispuși să facă pasul înapoi pentru a detrona un veșnic înscăunat? Să analizăm ce s-a întâmplat în județ, nu mai departe, făcând totală abstracție de culorile politice. Creditat cu a doua șansă, Valeriu Iftime a câștigat la fotofiniș alegerile pentru Consiliul Județean. Ce-ar fi fost dacă, analizând situația la rece, candidații care au scos scoruri mici și erau cât se poate de conștienți de asta – ar fi renunțat la ambițiile personale și l-ar fi sprijinit pe Iftime? Puțin a lipsit ca județul să nu rămână roșu și, dacă s-ar fi întâmplat asta, personal, i-aș fi indicat ca vinovați pe cei care, practic, au rupt din voturile lui Iftime, deși nu aveau nici măcar șanse teoretice să ajungă la șefia CJ.
Firesc, o să apară comentarii de genul că partidele mici erau obligate să se prezinte cu candidați proprii și că scenariul imaginat de mine e o aberație. Aberație și nu prea… Toți candidații, toate partidele susțin că vor binele comunității; de la asta trebuie pornit. Și, când e vorba de binele comunității, e nevoie și de sacrificii. Dar nu o să vedem așa ceva prea curând. Noul USL a ticluit bine lucrurile; se pliază pe modul de gândire și acțiune al poporului de grija căruia aleșii se dau peste cap.
