De foarte multe ori, politicieni dar și analiști politici susțin o teză cu care nu sunt de acord decât într-o anumită proporție: electoratul are dreptate! Parțial așa o fi, recentul scrutin demonstrându-ne clar că Relu Târzioru la Săveni a fost ales de oameni care l-au știut aprecia, că Angel Gheorghiu la Bucecea, de asemenea, a fost preferat pentru realizările lui sau, de ce nu, că Valeriu Iftime a întors roata de partid pesedistă cu cele vreo 60 de spițe (aici am numit primarii roșii) și a reușit preluarea Consiliului Județean pentru că oamenii au avut încredere în el, în tot ce a realizat pe plan profesional și nu numai. Da, în aceste situații, dar și în altele de aceeași factură, oamenii au analizat, au pus în balanță bunele și relele aspiranților la fotoliile de edil și au dat verdictul final printr-un vot clar, pentru. Așadar în aceste situații electoratul, da, a avut dreptate. Dar să nu-mi spuneți cumva că a avut dreptate și în cazul edililor aleși pentru că au dat unor nenorociți câte 50 de lei contra votului sau că au năucit de cap „sugativele” abonate la rachiul de proastă calitate plătit de candidat și pus în pahare de către cârciumarul satului.Ce minte mai au și acei oameni care pentru o firimitură își nenorocesc viitorul, chiar nu înțeleg. De fapt, nu înțeleg altceva, și anume că nu se gândesc măcar o clipă că în acest fel dau de pământ nu numai cu viitorul lor, dar și cu cel al copiilor sau nepoților lor! Concluzia care se poate trage din aceste situații e limpede: nu tot electoratul are dreptate. Mergând mai în profunzime, se poate lesne emite un alt adevăr de necontestat. Edilul este oglinda electoratului, așa cum electoratul este oglinda edilului, sau parafrazând o vorbă de duh neaoșă, spune-mi cine te-a votat ca să-ți spun cine ești. Discutam cu cineva despre faptul că Diana Șoșoacă a luat vreo 5-6 la sută dintre voturile românilor la europarlamentare și m-a surprins o afirmație: „Îți dai seama dacă femeia asta ar fi mai puțin agresivă și mai potolită, ce multă lume ar vota cu ea?” Total greșit, i-am răspuns. Dacă Șoșoaca nu ar fi așa, nu ar capta atenția românilor și nu ar face nici 1 la sută la alegeri. Pentru că ea se adresează clar unui segment de populație care asta își dorește: scandal, mahalagisme, oarece violență fizică, radicalism populist și lista ar putea continua. Iar acest lucru este foarte clar pentru ea, dovada fiind faptul că le livrează „beneficiarilor” ei drogul obținut din sămânță de scandal, nerafinat, în stare brută, ori de câte ori are ocazia. Astfel, cele câteva sute de mii de români care adoră acest tip de comportament se văd și ei, în sfârșit reprezentați corect, la adevărata valoare pe care ei o recunosc, că de când a dispărut Vadim sau a fost ascuns Dan Diaconescu, nimeni din mediul politic nu le mai livra drogul scandalului. Meritul Șoșoacei dacă e să îl numim așa, constă în faptul că își exploatează la maximum și cu dibăcie micuțul ei bazin electoral, care din neferice pentru ea și fericire pentru românii cu bun simț, este destul de limitat. Niciodată nu va ajunge la 10 la sută ca procent, pentru că electoratul ei care are … dreptate nu depășește așadar câteva sute de mii de români, indiferent că sunt din țară sau din diaspora. Și în cazul acesta, funcționează principiul oglinzii sau al vorbei de duh parafrazate, „spune-mi cine te votează ca să-ți spun cine ești” sau reciproca ei, la fel de adevărată, „spune-mi pe cine votezi ca să îți spun cine ești”. În această cheie trebuie analizate rezultatele scrutinului recent încheiat și nicidecum altfel. A căuta țapi ispășitori, vinovați, sau explicații pentru succesul unora sau eșecul altora este pur și simplu pierdere de timp. Ca politicieni (că asta este eticheta generală a celor care au candidat) ar fi trebuit să știe ce structură de electorat există în comunitățile lor și să acționeze în consecință. Există trei categorii de oameni și fiecărei categorii trebuie să i se ofere din partea candidatului ceea ce își dorește. Adică celor care doresc realizări, să le vorbească și eventual să le arate respectivele realizări, celor care vor scandal, să se comporte ca o Șoșoacă, iar celor năpădiți de vicii să le toarne rachiu de proastă calitate cu leica pe gât. Asta este rețeta perfectă pentru a câștiga alegerile în România. Vă dați seama că nu sunt absolut deloc de acord cu ultimele două variante, dar evidențele nu pot fi nici ocolite și nici trecute sub tăcere. Candidații onești care au în localitățile lor un număr mare de cetățeni din prima categorie se pot considera fericiți. Nu vor fi votați de pramatii, asistați social pe bază de lene și bețivani, dar asta nu le afectează prea mult scorul final. Cel mai rău e atunci când procentul celor din a doua și a treia categorie tinde spre 50 la sută. Ei, aici e, cum s-ar spune patria șmecherilor, a farsorilor, a demagogilor care vor afirma oricând și oriunde că „electoratul are întotdeauna dreptate!”, ceea ce nu e deloc așa!
