Stăm foarte prost… Despre rezultatul alegerilor locale și europarlamentare e vorba. Noul USL a făcut ce era de făcut și a „câștigat” alegerile, procentele adunate de cele două partide, puse la un loc, înseamnă ceva. Dacă însă ținem cont de numărul de primării și consilii județene ajunse în portofoliile celor două partide, situația e și mai proastă. Țara s-a înroșit și îngălbenit ceva de groază, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă alegerea primarilor s-ar fi făcut în două tururi de scrutin. Statistici ce tind să fie uitate demonstrează că fruntașul din primul tur de scrutin nu a fost obligatoriu câștigătorul celui de-al doilea, ba dimpotrivă. Am avut astfel de situații și la prezidențiale. Să ne amintim de alegerile de acum zece ani, când Victor Ponta a reușit să obțină ceva peste 40% în primul tur, iar actualul președinte – să-l identificăm astfel pe cel mai harnic turist – abia sărise de 30%. Dar, ghinion – la cum au trecut cei zece ani cu Iohannis la Cotroceni e clar că orice altă variantă era mai bună – în turul doi Ponta n-a reușit să adune mai multe voturi și ne-am pricopsit cu știm prea bine cu cine.
Practic, dacă primarul în funcție nu reușește să adune binișor peste 40% din primul tur, sunt toate șansele să fie detronat în turul doi. Asta pentru că, de regulă, „electoratul” primarului e cât se poate de stabil din ambele puncte de vedere. Cei care îl votează în primul tur o vor face și în al doilea (există și excepții, dar să ne concentrăm pe modul de lucru general), iar cei care nu-l votează în primul tur n-o fac nici în al doilea, preferând candidatul de pe locul secund pe principiul „oricare e mai bun decât ăsta pe care-l avem acum”. S-a întâmplat de prea multe ori, astfel încât ar cam trebui să ținem seama de asta. Și aleși au ținut cont. Prin 2012 ne-au aburit cu alegerile într-un singur tur pe motiv de criză și țară săracă. Nu ne puteam permite să fim democrați. Dar era vorba de economii la buget. Îi datorăm aberația asta lui Băsescu, despre care se știe că „A turnat, dar a și făcut”. Deși după alegeri partidele urlă că vor revenirea la două tururi de scrutin, nu s-a făcut încă pasul spre democrație. Prin 2022 alegerile în două tururi erau prioritatea „numărul 1” a PNL. În 2011 și PSD-ul era împotriva unui singur tur. Între timp le-a trecut…
Stăm prost pentru că PSD și PNL au acaparat primăriile cu scoruri modeste în multe cazuri, dar asta nu contează cât timp primul clasat e uns în funcție. Dacă alegerile s-ar desfășura democratic, adică în două tururi, iar votul ar fi transparent și s-ar elimina găinăriile, situația generală ar fi cu totul alta. Am putea vorbi de rocade PSD – PNL la conducerea primăriilor? Desigur; cele două partide au pus gheara pe tot ceea ce mișcă, dar numărul primăriilor conduse de reprezentanții altor partide ar crește cu siguranță. Alegerile în două tururi reprezintă fisura în blindajul uselist. Deocamdată blindajul rezistă, dar prețul plătit e tocmai democrația.
Să nu ignorăm că majoritatea primarilor prezenți în investigațiile Recorder au reușit să-și păstreze fotoliile – inclusiv Oprea de la Sinaia – majoritatea cu procente mai mici decât în 2020. Ar fi rămas la primărie dacă alegerile se făceau în două tururi de scrutin? Puțin probabil… Dar cu actualul sistem electoral au mai bifat un mandat în care vor continua manevrele. De ce să nu o facă? Sunt „validați de votul populației”, au protecție de la Partid și justiție, au mai trecut prin așa ceva.
Pe plan local avem de-a face cu o îmbunătățire categorică. Valeriu Iftime a reușit să învingă în cursa pentru Consiliul Județean, deși aparent a intrat în cursă fără vreo șansă. Botoșănenii au dovedit că sunt în stare să aleagă și cu mintea, nu doar cu nostalgia și „trandafirii, mamă, trandafirii, cum să alegi altceva?” așa cum sună refrenul de peste treizeci de ani pe meleagurile astea. O victorie meritată nu doar de învingător, ci de întreg județul. E un pas mic, dar cam singurul…
