Atât de mult s-a scris, s-a comentat și s-a pălăvrăgit despre noua lege a pensiilor, încât dacă aș afirma că acest act legislativ reprezintă subiectul editorialului de azi, probabil ați azvârli cât colo ziarul sau ați evada din spațiul online care găzduiește site-ul Monitorului. Așadar, nu despre forma și fondul legii voi scrie, ci despre efectele aplicării ei. Pentru că acest mult discutat act normativ va avea efecte consistente și, din nefericire, negative pentru cei mai mulți dintre noi. Lăsând la o parte faptul că buba cangrenată a pensiilor speciale rămâne în continuare netratată, aparenta creștere a pensiilor (că, în subsidiar și subliminal asta vor să ne inducă guvernanții coaliției deșucheate care au acaparat timona Guvernului!) va fi, cu siguranță, o nouă sursă de inflație care va conduce la creșteri de prețuri pe care nici nu le putem cuprinde cu mintea, azi. Nu sunt economist și nici mare cunoscător al mecanismelor din acest domeniu, dar nu pot să trec cu vederea peste vorbele lui moș Ghiță, contabilul de la colectivă pe care l-am cunoscut în copilărie și care mereu așa spunea: „Nu creșterea salariilor este semn de bunăstare, ci scăderea prețurilor!” N-am nici cea mai vagă idee unde și când a învățat economie un om simplu, cu șapte clase, născut la cumpăna dintre secolul XIX și secolul XX, dar în timp m-am convins că, măcar într-o mână, moșul avea mare dreptate. Cum spuneam, această „aliniere” prin creștere a pensiilor va genera o inflație care pur și simplu va găuri portofelele pensionarilor și nu numai ale lor. Dacă vreți și o limită de timp pe care eu, un profan în ale științelor economice o prevăd, ei bine, aceasta va fi de sărbătorile de Crăciun din acest an. Să dea Domnul să fiu un profet mincinos, dar semnele, previziunile și experiența acumulată de-a lungul multor ani mă determină să fac o asemenea afirmație. Și dacă am vorbit de inflație, uneori am impresia că există cineva, o entitate, un grup de minți crețe care chiar e doritor să o „implementeze” din când în când, beneficiile financiare fiind uriașe. Și unde ar putea fi mai eficient aplicată o asemenea anestezie financiară, dacă nu în țări obișnuite cu asemenea dureri? Pentru că ați văzut probabil, că în timp ce statele civilizate din vestul Europei și-au reglat sistemele economico-financiare dezechilibrate după criza pandemică, energetică și războiul din Ucraina, România continuă să aibă cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană. Așadar, România, de fapt, românii, suportă fără convulsii sociale, fără revolte sau demonstrații o rată a inflației care, dacă s-ar consemna la Paris sau Berlin, atunci Macron și Scolz ar fi alungați cu pietre din reședințele lor. Din nefericire, conaționalul nostru s-a obișnuit cu inflația. Să nu uităm anii ’90, când dobânzile la bănci treceau de 150 la sută și lumea, în loc să iasă cu toporul în stradă, le găsea scuze guvernanților incompetenți care, săracii de ei, duceau în cârcă greaua moștenire ceaușistă care consta în conturi garnisite cu milioane și milioane de dolari și nu cu datorii așa cum este azi. Și dacă atunci, când inflația trecea de sută la sută, nimeni nu s-a revoltat, de ce ar face-o azi, când acest indicator al seriozității unei economii naționale e de aproape zece ori mai mic? Am progresat, adică! Drept urmare, românul nostru va înghiți în gol sau cu noduri și după așa zisa mare recalculare a pensiilor, fenomen care cu siguranță este generator de inflație. Sunt absolut de acord că trebuia făcută ordine în sistemul de pensii, că trebuia să existe o corespondență între nivelul de contributivitate și cuantumul pensiei dar, după cum merg treburile în România, tare mă tem că cineva își freacă deja mâinile bucuros nevoie mare de speculațiile financiare post recalculare. Nu sunt deloc adeptul teoriei conspirației, dar prea multele coincidențe pe care le-am trăit și le-am văzut mă determină să văd și mai încolo de această recalculare prin … creștere a pensiilor. Concluzia? Nu vă îmbătați cu apă rece că din toamnă veți trăi mai bine datorită pensiilor mai mari! Veți vedea că prețurile se țin scai de venituri de parcă ar fi lipite cu … Picătura. Adică exact cu ceea ce nouă, românilor, ne lipsește cu desăvârșire. Păcat că paharul e prea mare…
