Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se dau în lături de la nimic. Într-unul dintre editorialele trecute am scris despre ce anume ar trebui să vorbească în campanie cei care deja s-au aflat la butoane. Până la urmă vorbim de oameni cu mandate la activ, obținute pe baza promisiunilor anterioare, promisiuni care, în foarte multe cazuri, exact asta au rămas. Românii n-ar trebui să gireze încă un mandat pentru cei care doar au promis fără să realizeze ceva. Dacă la nivel local lucrurile sunt ceva mai nuanțate, în sensul că nu poți face mare lucru dacă nu ai parte de un buget pe măsură și se știe în pixul cui stau paralele, pentru cei care visează să parvină încă patru ani la nivel central nu există scuză. Unde sunt miile de kilometri de autostrăzi de care avem nevoie, fără doar și poate? Unde este dezvoltarea Moldovei, ignorată decenii de-a rândul și, mai nou, jignită de, poate, cel mai mare impostor de care a avut parte politica românească? Mai are vreun rost să întreb unde e România educată? E plecată în excursie peste hotare, dar prin reprezentanți, că așa e frumos și tradițional. În timp ce președintele călătorește cu avioane de lux, spre final de an școlar s-a gândit și guvernul să aloce bani pentru susținerea activităților din Școala verde și Școala Altfel. Mai puțin de douăzeci de lei de elev și ăia alocați pe bază de proiect.
Unde sunt spitalele regionale? Acolo unde au fost și până acum și vor fi și de acum încolo, adică doar în pliantele electorale. Și, că tot am pomenit de spitalele regionale, parveniții zilei de azi s-au gândit să tragă ceva foloase din drama lui Florin Piersic. Fără doar și poate, dacă sistemul de sănătate ar fi fost cu adevărat funcțional și nu doar în scriptele ministerului de resort, n-ar fi avut ocazia să își manifeste grija pentru Piersic. După ce cazul a fost făcut public, s-au găsit destui români care să se întrebe de ce Piersic are parte de tratament preferențial. Nu e vorba de răutatea omenească, ci doar de furia cât se poate de îndreptățită a celor care au avut de suferit din cauză că în România nu primești mare lucru pentru contribuțiile la Sănătate și trebuie să fii „cineva” pentru a fi băgat în seamă. În timp ce amărâții suferă sau chiar mor în spitalele locale, dotate ca vai de capul lor, „fericiții” au parte de răsfăț – să ne amintim de cazul deputatului sucevean plimbat cu elicopterul la București pentru că-l apucase pântecăraia.
Evident, Ciolacu nu a pierdut ocazia să pluseze la imagine. L-a vizitat pe Piersic în spital și a cerut să primească rapoarte privitoare la starea de sănătate a acestuia. Rafila, cât se poate de surd la drama românilor mărunți, a ținut să se lipească și el de Piersic și s-a „implicat”. De ce nu s-au implicat Ciolacu și Rafila în cazurile românilor mărunți, a căror dramă a fost și este trăită doar de familiile acestora? Câți suferinzi anonimi au fost vizitați în saloane de Marcelașul cel viteaz sau de oricare alt premier? Pentru câți s-a implicat „personal” Rafila? Individul nu-și dă seama că prin „implicarea” sa demonstrează cât e de incapabil și venal? Practic, i se pare firesc ca un anume pacient să fie îngrijit mai bine doar pentru că intervine cineva, nu pentru că acesta este dreptul respectivului. Cetățeanul Florin Piersic trebuia să găsească în spital sănătate, nu nosocomiale și fără intervenția ministrului Sănătății și a premierului analfabet, iar asta ar trebui să fie valabil pentru orice român care a plătit ani de zile contribuții la stat. Din păcate, știm cum stăm la capitolul spitale regionale, dar parveniții politicii vor să scoată capital electoral din faptul că „sunt alături de Florin Piersic” și cer să li se raporteze cum anume evoluează starea lui de sănătate. Piersic ar fi fost mai bine – cu toții am fi fost mai bine – dacă nemernicii care ne-au tot condus și-ar fi îndeplinit măcar în parte promisiunile electorale. Măcar în parte… În loc de asta avem parte doar de penibil.
