Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva… Și pot spune că m-am îngrozit de-a dreptul. Nu de acțiunea de pe ecran ca atare, ci de nivelul la care a ajuns ce-a de-a șaptea artă pe tarlalele mioritice. Desigur, e vorba și despre România educată…
Despre film ca atare nu sunt foarte multe de spus. Se înscrie în subcategoria Slasher, în care filmele de referință au fost turnate cu ceva ani înainte ca Selly – distribuitor, actor, promotor și ce se mai poate; ce mai un nou Sergiu Nicolaescu – să fi văzut lumina zilei. Scenariul e de o stupizenie colosală; pur și simplu Radu Alexandrescu a dat cu metoda doctorală prin scenariul unui film slasher oarecare, a băgat glumițe românești și gata capodopera. Fiind vorba de un film slasher, intriga și deznodământul sunt clare de la început; o gașcă de tineri ajunsă într-un loc izolat și „eroii” sunt masacrați de un individ mascat numit Chipărușul. Câtă genialitate… Jocul actorilor e și mai mizerabil, dar oarecum de așteptat. Până la urmă nu vorbim de actori talentați în adevăratul sens al cuvântului, ci de influenceri și tiktokărese care nu reușesc să depășească mentalitatea de vedetă pentru cei cu minte puțină și prestează ca atare, adică forțat și neconvingător.
De ce or fi ales producătorii astfel de ciurucuri să dea viață personajelor (ce-i drept, lipsite de pretenții, având în vedere genul filmului)? Explicația trebuie căutată în succesul fulminant de care are (încă) parte Buzz House în cinematografele din România. Publicitatea vinde orice, inclusiv astfel de mizerii, iar tânăra generație nu a pierdut ocazia de a-și vedea idolii pe marele ecran. Deși filmul e marcat ca fiind nerecomandat celor sub cincisprezece ani, tocmai minorii fără buletin reprezintă grosul publicului. Dacă ar fi fost să se respecte vârsta legală pentru vizionare, probabil că proiectarea s-ar fi anulat, nu cred că cineva s-ar fi deranjat să ruleze filmul doar pentru mine; de multă vreme n-am mai văzut atâția spectatori într-o sală de cinema.
Să nu-mi spună mie cineva că Selly, Babei, Alexandru, Dima și Lucian nu știu cum stă treaba cu publicul țintă. Dar cu ceva pile la CNA și pe unde mai trebuie, filmul a fost marcat ca nerecomandat celor sub 15 ani, deși filmele slasher sunt clar 18+. S-a găsit și găselnița necesară; scenele de omor nu sunt chiar evidente; vezi că dă cu toporul, dar nu și în cine. Cu alte cuvinte, lăsați copiii să se culturalizeze, că e cu ce. Să vină la film și să se viseze viitori Selly, Drăcea sau Adrian Elicopter de Luptă. Pe bune, Adrian Elicopter de Luptă? De unde le mai scot? Până și maneliștii sunt ceva mai modești.
Deși bugetul unui slasher rareori sare de jumătate de milion de dolari (cu toate că încasările sunt peste orice așteptări), cică Buzz House a înghițit milionul de euro. Cam greu de crezut cât timp nu e vorba de efecte speciale și distrugeri (în afară de o ușă și două oglinzi de Logan recuzita n-a suferit cine știe ce daune), cascadorii sau măcar machiaj. Pur și simplu o tâmpenie de film, dar care și-a cam recuperat banii din prima săptămână de proiecție și a făcut asta mizând pe alt public decât celui care îi este destinat oficial. Dacă scoți puștimea din sălile de cinema, rămâi cu un film la fel de rentabil ca “Incidentul Ankara”, idioțenia românească despre care se spune că a avut mai puțin de douăzeci de spectatori.
Cu ani în urmă eram culturalizați cu Carlo Pedersoli, cunoscut pe ecran ca Bud Spencer, sau și mai cunoscut drept Piedone. Filme fără pretenții, dar vedem că astăzi Miticii de la București se înghesuie să susțină la Primăria Capitalei pe un individ care și-a trecut porecla de Piedone în Cartea de Identitate. Românii detestă să fie porecliți, dar Piedone de pe Colentina e mândru de asta, deși nivelul lui de școlarizare bate cam pe la cel al premierului Ciolacu. Piedone… Votăm cu Piedone că ne plăcea în filme. Peste ceva ani vom vota vreun Elicopter de Luptă? România educată, unde ești? A, știm, deocamdată e peste Ocean, că e rost de o vacanță activă…
