Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate, imposibil de pus în faptă chiar și într-o perioadă mai propice decât cea pe care o traversăm momentan. Astfel, e puțin probabil ca la capitolul turism să se producă vreo minune. O fi Botoșaniul județul care a dat României sumedenie de minți luminate, dar câți dintre români au vizitat casele memoriale ale celor patru genii de referință pentru cultura română? Așa, ca chestie, să nu întreb câți dintre botoșăneni au făcut asta, că s-ar putea să primesc mai multe înjurături decât de obicei.
Cam greu cu turismul la Botoșani. Asta pentru că potențialul județului e reprezentat de turismul cultural și e cam greu cu cultura la români. Și nu poți avea pretenția să vină neamțul sau francezul să viziteze casa lui Eminescu ori a lui Iorga sau chiar casele lui Enescu, câtă vreme majoritatea trăitorilor pe coclaurile mioritice își fac un titlu de glorie din faptul că n-au citit o carte în viața lor. La muzeu poți să-i duci doar dacă-i convingi că „muzeu” e o denumire mai pretențioasă pentru cramă.
Cu alte cuvinte, înainte de a te axa pe turism cultural, e bine să investești în culturalizarea potențialilor turiști. Vorbim, ca de obicei, despre pusul carului înaintea boilor sau eventual plasarea boilor în fața bicicletei; că tot se întreabă românii dacă poți să le faci ceva mai mult decât să le iei boii de la bicicletă. Rândurile de mai sus sună foarte bine a scuză și chiar așa o să fie invocate dacă cel care a promis isprava asta va ajunge la butoanele jinduite. Știți, județul nostru are potențial, dar nu din acela vizat de turiștii români și nu are rost să investim în așa ceva, cât timp avem Bucovina în coaste. Știți voi, munți, mănăstiri, pădure, băutură… Avem și noi mănăstiri, dar nu pot concura cu cele din patrimoniul UNESCO și până la mănăstiri e cale lungă și la propriu, și la figurat și cât timp drumul e așa cum este…
Există ceva potențial, desigur, dar cât timp România e praf la capitolul cultură, cam dificil de pus în valoare. În Franța, de pildă, personajul Tartarin are muzeul lui la Tarascon. Un personaj fictiv are muzeul lui și, din datele disponibile, nu duce lipsă de vizitatori, deși prima ediție a aventurilor vânătorului impostor a văzut lumina tiparului în 1872. În România prin casele memoriale și muzeele dedicate marilor figuri ale istoriei și culturii bate vântul.
Mai pe scurt, promisiunea cu turismul nu are niciun fel de acoperire la Botoșani. Mai sunt și altele, desigur, dar asta e cea mai gogonată. A, și să nu uităm de Centrul Vechi. Readucem Centrul Vechi în circuitul turistic… Nu cumva ni s-a mai promis asta? Ni s-a mai promis, și ce dacă? Timpul a trecut, nu s-a întreprins nimic concret și, la alegeri noi, aceeași promisiune. Nu prea mai ține… Nu s-a realizat nimic, dar s-a găsit scuza perfectă: Botoșaniul este departe de rutele turistice consacrate și are în costă Bucovina.
Știm cum stăm, știm cum a fost în trecut și putem anticipa viitorul fără teama de a greși prea mult. Promisiunile cu revitalizarea turismului la nivel județean nu au vreo valoare. Și dacă un candidat minte cu atâta lejeritate pe un subiect atât de evident ca turismul, de ce nu ar face-o când vine vorba despre altele? Sunt destule care se pot dezvolta în Botoșani, doar că… Doar că avem parte mai mult de scuze decât de implicare adevărată.
