Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au aruncat în față, părerea mea fiind că a fost o stratagemă de introducere pe ușa din dos a Gabrielei Firea în jocul electoral. Și când spun asta mă gândesc la faptul că în politică principiile nu prea sunt la ele acasă. Cu riscul de a-mi ridica (iar!) în cap lumea medicală și de a mă trata cu ierburi și leacuri băbești în caz de vreo boală, revin cu analiza incompatibilității bolnave din sistemul sanitar și anume aceea de a fi angajat la spital (dimineața) și la cabinetul propriu (după amiaza), cu exact aceleași competențe.
Bineînțeles că la baza acestor anomalii se află tot politicul întrucât ar fi putut reglementa spargerea monopolului casei de sănătate de stat în așa fel încât să dispară baremul de decontare de maxim 10 la sută pentru mediul privat.
În același registru al incompatibilității crase se află și profesorii care dau meditații propriilor elevi. Bine, aici cadrele didactice pot drege urgent din condei situația prin încrucișarea elevilor. Nu, nu încrucișarea aia care se petrece în toalete sau pe holurile mărginașe și întunecoase ale școlilor ci o alta, asemănătoare cu situația din politica botoșăneană din urmă cu mai mulți ani când doi parlamentari și-au angajat la cabinete, unul altuia, odraslele.
Ca și în cazul personalului medical și în învățământ ar trebui făcut ordine în sensul că ori îți faci cabinet particular de meditații și renunți la postul de la școală ori te dedici catedrei și adio pregătiri sau meditații.
O însănătoșire pe principii corecte și oneste a sistemului sanitar dar și al celui din învățământ ar conduce automat la eliminarea putregaiurilor societății și ar asigura nației ăsteia un traseu demn măcar de un drum pietruit, că de zeci de ani numai prin bălării umblăm. Bineînțeles că absolut toată vina pentru absurditățile de care ne lovim în fiecare zi oriunde ne-am învârti în societate, este a politicienilor. Iar ceea ce chiar nu pot înțelege este faptul că deși 80 sau 90 la sută dintre români își doresc anumite schimbări (în bine, evident!) ale cadrului legislativ plin de tâmpenii, în loc de rectificări, îmbunătățiri sau amendări ale unor legi de rahat (scuzați termenul suburban dar e singurul care acum îmi poate reflecta indignarea!), asistăm la apariția altora și mai anapoda și mai rupte de realitate și chiar și mai hilare. Mergând pe aceleași coordonate haotice, n-ar fi exclus ca de mâine judecătorii să poată pleda și ca avocați, ca securiștii sau, mă rog, sereiștii să poată deveni detectivi particulari, ca patronii firmelor de construcții să-și poată diriginta singuri lucrările sau ca portarii la fotbal să poată arbitra fiecare, în jumătatea lui de teren!
Măi oameni, buni, măi politicieni ce vă dați fete mari acum, în campanie și ați fi capabili de orice pentru un vot: reveniți-vă și amendați naibii, noianul de legi tâmpe începând chiar cu Constituția lui Iorgovan! Este de-a dreptul hilar faptul că voi, politicienii de carton sau mai bine zis de hârtie igienică pentru oarece persoane sau entități, ați creat mai întâi cadrul perfect pentru aceste incompatibilități apoi, cu niște oarece jene ați legiferat și modalitățile de pedepsire a lor.
Despre prevederile legislative punitive în ceea ce privește incompatibilitatea nici nu ar fi fost vorba dacă în sistemul sanitar personalul medical era angajat ori numai la stat ori numai la privat sau dacă meditațiile ar fi fost interzise prin lege. Am amintit așadar de acele incompatibilități care au fost „omise” de către legiuitor și care generează o mulțime de probleme beneficiarilor sistemelor de sănătate și învățământ. Cât privește celelalte incompatibilități, adică cele legiferate oarecum, descoperirea și devoalarea lor nu au produs nicidecum efecte catastrofale pentru cei în culpă. O demisie, o retragere din post, cam astea au fost urmările.
Că adevăratele pedepse, am văzut, le regăsim în cazul subtilizării milioanelor de euro: tergiversări, prescrieri sau detașări prin Grecia, Italia sau Anglia. Așadar, anomaliile legislative sunt și vor fi la noi pe veci, precum ne spune adaptarea extrem de reușită a unui cunoscut cântec patriotic: erori au fost, erori sunt încă, și-or fi în neamul românesc!
