Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic. Acel „pahar care rabdă să-l umpli cu litra și pentru o picătură se supără și dă pe-afară”. Suceala în minte, faptă și gând, asta ne reprezintă pe noi, românii, nu calitățile de care fac atâta caz patrioții de carton. Avem și calități, desigur, dar n-o să progresăm niciodată dacă ne vom tot trece cu vederea proastele apucături.
Zilele trecute, potlogarul din Buzău a reușit să facă ceea ce adversarii politici n-au îndrăznit să viseze: și-a ridicat în cap cea mai roșie zonă a țării. La ce carne i s-a livrat către congelator din Moldova, e mare păcat că Marcelașul cel Viteaz n-a dat cu bâta în baltă în ultimele zile de campanie. Păcat, că românii – nu doar moldovenii – au memorie scurtă. Din cauza asta primarii lasă realizările mărețe pentru ultimele trei luni de mandat, deși sunt aleși pentru patru ani. Tot acesta este motivul pentru care zilele acestea cresc pensiile și salariile, după patru ani în care aleșii ne-au tot vorbit despre strâns cureaua.
Dar, revenind la Marcel de la Buzău, cred că cea mai grăitoare descriere i-a fost făcută de Valeriu Nicolae, care l-a catalogat drept un „șmecheraș slinos de la Buzău”. Acel Buzău care nu e în Moldova, să nu cumva să-l jigniți pe Marcelașul cel Viteaz. Sensibilă creatură, Marcelașul, dar dacă vine vorba despre jigniri, să tratăm lucrurile în maniera unui banc prost și să vedem cine a început. La capitolul jigneală, Marcel de la Buzău e campion absolut. Ne-a luat de proști pe toți, nu doar pe cei din Moldova când și-a propus să ne încalece. I-a reușit și încă mai are loc să evolueze, deoarece visează la trândăvie în dealul Cotrocenilor. E jignitor ca un individ cu trecut suspect a ajuns să ne dicteze din postura de premier. Școlarizarea lui Marcel pute de dubioasă ce este. În ziua în care a fost uns premier, ipochimenul a promis că o să-și facă publică diploma de bacalaureat după ce ani întregi adversarii politici – inclusiv dintre actualii aliați – l-au atacat acolo unde era mai vulnerabil, și anume pe tărâmul studiilor. Dacă Ciolacu avea ce arăta, fiți siguri că n-ar fi păstrat misterul, ar fi cotcodăcit ca găina cu mărgica și și-ar fi afișat diploma la toate posturile de televiziune. Doar că… Doar că nu prea are. Teoretic, are diplomă, însă cât e de reală? Pe vremea când eram în liceu, circulau niște zvonuri nu foarte onorabile pentru cei din conducerea instituției și anume că pentru suma potrivită, primeai diplomă și foaie matricolă. Zvonurile ca zvonurile, dar când au început să apară în peisaj și bacalaureați despre care știam sigur că n-au decât opt, cel mult zece clase, mi-am dat seama că în România doar proștii învață. Marcel a fost băiat deștept, așa că, teoretic, a dat bacul la vârsta la care alții aveau facultatea absolvită și ceva ani în câmpul muncii. Teoretic… Practic, ce ne împiedică să apreciem că ce se întâmpla pe la sfârșitul mileniului prin zona Dorohoiului nu era valabil și la Buzău? Doar că, între timp, tehnica a mai evoluat și o diplomă falsă poate fi dată în vileag în câteva minute. De asta Marcel a „uitat” să-și mai afișeze tapetul cu pretenții intelectuale după ce a promis solemn că va elimina dubiile asupra studiilor din dotare. Nu l-a afectat prea mult, după cum se poate vedea, așa că și-a imaginat că-și poate permite orice, inclusiv să vină cu pretenții de superioritate pe motiv de Buzău.
E jignitor să fii luat de prost, să vezi cum impostori lipsiți de scrupule își clădesc cariere politice pe diplome măsluite și studii, să vezi cum Moldova cea atât de respectată după incidentul de la Timișoara a fost decenii la rând sărită de la investiții și tratată doar ca un furnizor de voturi pentru PSD. Ciolacu și nu numai el ne jignesc pe toți promovând tot felul de incapabili, dar noi, moldovenii, ne-am burzuluit când premierul minune a venit cu gluma de prost gust. De ce nu ne-am revoltat până acum, când știm cu toții ce studii valoroase are individul? Păi dacă nu a lovit în vița noastră de feciori ai Vrâncioaiei…
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
