Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire și asta nu le prea convine politicienilor. Chiar dacă au schimbat legile în așa fel încât să-și asigure domnie veșnică – vezi alegerea primarilor într-un singur tur de scrutiny, ceea ce nu e nici etic, nici firesc, nici cum vreți dumneavoastră, dar e cât se poate de legal – parveniții politicii se tem de noi. Încă se mai tem și asta e de bine. Și, desigur, nu suntem atât de proști pe cât ne cred ei.
Ultima manevră cu care coaliția comasaților are de gând să atace Primăria Capitalei e de râsul lumii, menită să dea chix încă de la început. Astfel după discuții interminabile (și foarte probabil asezonate cu limbaj decent, că așa vorbesc aleșii) coaliția PNL-PSD a renunțat să atace Primăria Generală cu Cîrstoiu și lansează în cursă candidați separați. Cei de la PSD mizează pe Gabriela Firea, iar liberalii merg pe mâna lui Sebastian Burduja. Din rău în mai rău? Cam așa ceva… Cu alte cuvinte, voturile nu mai merg la coaliție, ci la partide. O manevră năucitoare, la disperare și fără sens. Bucureștiul nu înseamnă doar două-trei milioane de oameni, ci e centrul economic al țării. Cine pune mâna pe capitală pune mâna pe un buget imens și dictează în teritoriu. Nu e normal să fie așa, dar asta e România reală. Orice partid care visează la butoanele cele mari ține să-și treacă în portofoliu capitala. Au renunțat liberalii și pesediștii la Primăria Generală fără luptă? Se pare că da. Visează să-l aducă în barca lor pe Piedone? Nu prea au altă variantă de lucru și legislația îi ajută foarte mult și o vor mai ajusta corespunzător, deși oficial condamnă traseismul politic. Totuși, unele sondaje îi sunt favorabile lui Nicușor Dan – se pare că Miticii de la București nu sunt chiar atât de Mitici și nici majoritari – astfel încât participarea la alegeri pe liste separate are menirea de a eroda procentele lui Nicușor Dan pentru că votanții lui Piedone… sunt votanții lui Piedone, dar nu mai sunt așa de mulți pe cât se spunea.
Și, odată descâlcit mecanismul, apare întrebarea de baraj. De ce nu Rareș Bogdan? Până nu demult, papagalul orchestră se lăuda că intră în competiție cu oricine, lătra în partid ceva de groază. Urla că elimină pensiile speciale, face și drege. Acum e pe loc eligibil pentru Bruxelles deoarece susține că e cunoscut, că e notoriu și apreciat. Candidatura asumată pentru primărie și nu pe o listă de candidați ne-ar arăta și nouă, și lui Papagalache care îi este adevărata valoare. Adică nu mare lucru…
Sincer, mi-l doream pe Rareş Bogdan în lupta pentru București. Să văd dacă individul reușește să adune măcar atâtea voturi cât să depășească 1%. Bănuiesc că nu e în stare să adune nici jumătate de procent și el știe asta și nu e singurul. Pe vremea când desființa pensiile speciale, postările de pe pagina personală adunau mii de reacții și sute de comentarii dintre care multe laudative. Acum de-abia mai prinde câteva zeci de reacții și cele mai multe sunt fețe furioase sau hohote de râs. A blocat comentariile să nu-l mai înjure lumea. Cu alte cuvinte, papagalul a căzut de pe stinghie și a căzut cu cracii în sus. Degeaba își zburlește penele – îngăduit să-mi fie jocul de cuvinte – deoarece rolul lui de locomotivă de partid s-a cam inversat. E locomotivă, dar care trage în sens invers.
Sebastian Burduja are potențial să rupă din voturile lui Nicușor Dan; e posibil ca Firea să-și facă anticampanie pentru a-l sălta pe Piedone. Jocuri și manevre din care doar electoratul are de pierdut. Să sperăm că, totuși, bucureștenii nu sunt atât de bătuți în cap precum îi cred politicienii și să voteze pentru viitorul lor, nu al comasaților. Cât despre Rareș Bogdan… Mult succes în îngroparea PNL-ului.