Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să se laude că reprezintă ceva în lume și dacă nu eram noi, românii, Europa era invadată de otomani și câte și mai câte. Noi, vitejii Vrâncioaiei am oprit expansiunea otomană. Da, chiar noi, muntenii și moldovenii, ăia care ne ascundeam prin păduri și mlaștini de fiecare dacă când dădeau iama tătarii, asta să nu mai pomenim de turci. N-am apărat pe nimeni; de-abia ne-am apărat pe noi și faptul că n-am fost transformați în pașalâc nu are nicio legătură cu calitățile de strategi ale înaintașilor – calități pe care actualii trăitori în Mioritica sunt convinși că le-au moștenit și multiplicat.
După ce a rezolvat toate problemele țării, Marcelașul s-a gândit că-i rost să-și facă nume și-n lume, nu doar pe coclaurile naționale. Așa că a tras o fugă în Israel, să fie el primul lider politic ce pășește în zonă după debutul războiului. Și, dacă tot s-a deranjat să plece din țară, a mai marcat ceva vizite și prin împrejurimi, să aibă ce trăncăni despre parteneriate strategice și colaborări fructuoase. Adevărat om de stat, Marcelașul ăsta, numai că aduce aminte de un anume personaj de care am scăpat acum mai bine de trei decenii și care, iată, amenință să revină. Nu în carne și oase, ci mai rău, în cuget și-n simțiri.
E dificil de înțeles încăpățânarea cu care parveniții politici pășesc pe poteci despre care se știe că nu duc nicăieri. Singura explicație ar fi că indivizii, asemenea cizmarului de la Scornicești, încearcă să gâdile orgoliul românilor cu realizări externe. Da, domnule, ne merge prost în țară, dar uite că ne revenim pe plan extern. Mai țineți minte ce era România pe vremea lui Ceaușescu?
Ceaușescu și consoarta efectuau vizite de lucru peste vizite de lucru ce erau prezentate populației ca succese deosebite. La Ceaușești titlurile și laudele curgeau gârlă – academician, savant de renume mondial și câte și mai câte – în timp ce oficialii țărilor vizitate erau prezentați sec ca „domnul și doamna”. Se știe cam ce preț puneau comuniștii pe domni și doamne. Tupeu cât să dea și la alții și se pare că asta au și făcut. Iohannis nu e de găsit prin țară pentru că participă la tot soiul de conferințe și întâlniri externe unde de cele mai multe ori e trecut la categoria și alții, dar presa aservită prezintă totul ca pe un succes românesc. Dragnea a plătit o căruță de bani să fie băgat în seamă de Trump care, până la urmă, a dezmințit afirmația că l-ar fi confundat cu un chelner. De fapt a crezut că este șeful de sală. Bășcălie pe seama aleșilor, bine că acum nu se mai face pușcărie pentru așa ceva. Marcel a fost și prin Quatar, unde le-a explicat oficialilor cum a făcut el școală. În loc de lecție, se gândea la ceva mai omenesc. O fi asociat bucuria respectivă și cu ceea ce reprezentau masteratele în viziunea lui Florin Țurcanu.
Oameni fără școală, dar cu un tupeu incredibil au ajuns să reprezinte România la nivel înalt și au pretenția să fie considerați indivizi de calitate, adevărate somități politice și culturale. Savanta nu știa nici formula apei și era însoțită în călătorii de un așa-zis translator, de fapt un individ care știa nu doar o limbă străină, ci și cum anume să „traducă” inepțiile Ceaușeascăi pentru ca totul să fie bine. Ceaușescu dădea din mână și spunea cum face el pace în lume în timp ce vindea arme cui se nimerea, adesea ambelor tabere aflate în conflict. Și cum a făcut el referendum pentru reducerea cheltuielilor cu înarmarea și s-a stropșit la americani și la sovietici…
Misiunea parveniților de azi e mai grea; internetul a complicat lucrurile din punctul lor de vedere. Nu mai poți spune orice tâmpenie știind că cenzura o să-și facă treaba. E drept că, pentru a sancționa ce e de sancționat e nevoie de ceva educație, iar la capitolul ăsta românii stau prost și foarte prost. Atât de prost, încât tâmpeniile lui Ciolacu stârnesc râsul, nu groaza. Oameni buni, neșcolitul ăsta este premierul României, ne reprezintă în lume, ia decizii care afectează iremediabil viața și foarte probabil o să ne fie președinte. A dovedit deja că-i place să calce pe urmele lui Ceaușescu și poate chiar mai mult decât atât; chiar îl lăsăm să facă ce vrea el?
