Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc – prea mult spus plimbare. Și acolo, un grup de copii cel mult de clasa a doua, cântau de mama focului. „A ram sam sam… A ram sam sam…” Mda, se distrează și ei cu repertoriul de la Gașca Zurli. „Gouli gouli gouli gouli…”.
Din păcate, se pare că nu m-am mișcat suficient de repede, deoarece m-a ajuns din urmă și continuarea „Se uită toți mogulii la tine cum dansezi”. Ei bine, când am auzit și asta, m-a lovit realitatea în față. Manelizarea a ajuns la nivelul cântecelor pentru copii, astfel că România Educată are viitorul asigurat. Nu sunt adeptul cenzurii, cred în libertatea gândirii și exprimării, dar sunt de părere că nu poți construi o democrație funcțională fără a avea parte de educație în această direcție. Ori noi, românii, s-avem iertare, cum a fost educați pentru democrație?
În formarea intelectuală și socială a unui om, muzica are un rol foarte important și, când spun asta, mă gândesc la ce muzică ascultau părinții copiilor cu „se uită toți mogulii” după Marea Îmbulzeală, când erau la vârsta odraslelor sau chiar nepoților. Azur și Generic la care se adăuga o gașcă de sateliți. Muzică de calitate îndoielnică ascultată în draci, nu puteai să faci un pas sau să urci într-un autobuz fără să fii asaltat de „Mona” și alte „creații” lălăite de Ciotoi și Vlad. De înțeles, pe undeva, având în vedere cu ce muzică ne-a dopat Ceaușescu. Orice era mai bun decât Dolănescu, Ciobanu și cântecele de pupat în dos conducătorul iubit. Doar că noi, ca români, ne-am orientat către Azur și Generic, formații care au netezit drumul către manelizarea culturii din toate punctele de vedere, nu doar muzical. E drept, au existat câteva nume care au încercat să schimbe lucrurile, dar pur și simplu nu s-a putut. În loc să asculte rock protestatar, românii se călcau în picioare la concerte cu Azur și Generic. Cunosc persoane care, din tot ce au trăit până acum, singura chestie cu care se laudă e că le-a cântat Azur la nuntă. De ce să asculți Pink Floyd, Queen, Simon & Garfunkel, Metallica, Paraziții chiar și ce mai era de ascultat prin lumea bună când noi aveam la dispoziție Azur și Generic?
Programa școlară e praf și pulbere la capitolul muzică. Se insistă pe clasici, pe melodii din folclor și prea puțin pe ceea ce înseamnă muzica actuală. Oferta e mai mult decât variată, e la un clic distanță, nu mai e ca pe timpul Tovarășului, când riscai pușcăria pentru o casetă cu muzică adevărată, dar ce folos? Românii se dopează efectiv cu manele și administrarea acestora începe din fragedă copilărie, după cum se vede.
La bază, manelele sunt cântece turcești ce exprimă melancolie și amor; prin urmare nu prea au mare lucru în comun cu ceea ce numim manele, dar trebuie să avem în vedere că majoritatea celor care trăiesc de pe urma „manelelor” încalcă grosolan legea drepturilor de autor. Asta pe partea instrumentală, pentru că la capitolul versuri, ce să povestim? Uneori putem vorbi de originalitate, dar decât așa originalitate… Se uită toți mogulii la tine cum dansezi. Știe „artistul” care e treaba cu mogulii? Despre care moguli e vorba? Despre mogulii care făceau parte din dinastia mongolă care a cucerit India sau despre mogulii cu funcții mari, puteri discreționare și apucături dictatoriale?
Acum ceva zile niscaiva părinți de prin Oradea s-au scandalizat peste poate că la Balul bobocilor de la Colegiul „Iosif Vulcan” urma că cânte Erika Isak, cu Macarena ei cu tot. Acei părinți care visau să le cânte Nelu Vlad, doar că în tinereților lor individul era mult prea solicitat pentru a presta pe la baluri de boboci. Erika Isac, așa controversată cum e, a forțat lucrurile în direcția potrivită, ceea ce e de bine. Dar n-am auzit părinți care să sară în sus de trei stânjeni când și-au auzit plozii zornăind de zor „se uită toți mogulii…”. Încă suntem defecți, încă mai avem de recuperat. Și înainte de a avea pretenții de la ceea ce ascultă copii noștri ar fi bine să ne primenim chiar noi gusturile muzicale. Paraziții și Erika Isac ar fi un bun antidot contra Azur și Generic.
