Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin semnificația și înțelesul. Așa este acum „fake news” – care tradus literal înseamnă „știri false”, o expresie intrată în vocabularul uzual de pe internet, de-a valma cu „hate” și „bullying” – care înseamnă ură și, respectiv, hărțuire. Deși este veche de când lumea, noțiunea a devenit larg răspândită și uzitată mai ales după anii 2000, în așa numita epocă „post adevăr”. Aceea în care mediile publice, care nu mai sunt azi doar ceea ce numeam înainte presă, au descoperit că emoțiile sunt mai importante decât adevărul. Mai pe scurt, dacă vrei să fii ascultat, trebuie să produci emoție și nu să spui adevărul.
Și, ca să nu teoretizăm prea mult, am să dau un exemplu recent. Cam toate mediile de informare – ziare, televiziuni, site-uri, bloguri, podcast-uri – situate de o „anumită parte a presei”, cea specializată în senzațional – au titrat recent că 16 localități din România (între care și Botoșani) ar fi aderat la o rezoluție a coaliției numită C40 Cities Climate Leadersip Group, fondată inițial în 2019 de 100 de orașe, al cărei scop ar fi să elimine complet consumul de carne și lactate, precum și utilizarea automobilelor personale. Acelor 100 de orașe li s-au alăturat în patru ani și altele, astfel că acum numărul lor a trecut de 1.100.
Colegii din presă mi-au atras atenția că aceasta este o știre falsă. Adică, pornind de la o fărâmă de adevăr să inducă emoții puternice și, prin urmare, o răspândire rapidă și cât mai largă. Trustul de presă Deutsche Welle, una dintre cele mai serioase voci din lume, demontează cu indignare falsul. Germanii arată că anumite elemente identificate într-un raport științific publicat în comun de coaliția menționată mai sus și Universitatea din Leeds – Anglia, descrise doar teoretic drept posibilități de reducere a emisiilor de carbon, au fost transformate tendențios ca fiind obiective pe care unele orașe și le-ar fi asumat în chip de obligații. Așadar, concluziile unui biet studiu, bune sau nu – depinde de unghiul de abordare, au fost diseminate public ca fiind viitoare obligații pentru milioane de oameni.
Exemple mai sunt, la îndemână imediat, cu sutele. Zeci de locații de pe internet – pe rețele de socializare, bloguri, platforme de streaming, site-uri de știri – disimulează nostalgii comuniste și opinii violent anti-europene printre postări benigne cu pisici, icoane și rugăciuni, sfaturi de „dezvoltare personală”, rețete culinare, superstiții, horoscoape și ghicitori în stele. Toate acestea au adunat numai anul trecut în România peste 50 milioane de reacții pozitive, infinit mai multe decât toate site-urile presei serioase, cea care publică doar știri verificate și de real interes public. Desigur, asta nu este o critică, pentru că fiecare este liber încă, din fericire, să aleagă ce-i place și ce aprobă. Este doar o constatare.
Acestora, descrise mai sus, li se adaugă mai nou și ceea ce deja se numește deepfake – fals „adânc”, în traducere literală – respectiv filme și voci ale unor persoane publice cunoscute, sintetizate cu ajutorul inteligenței artificiale, declamând declarații inventate, dar dificil de detectat din prima ca fiind falsuri. Acum câteva luni, candidatul cu cea mai mare șansă de a câștiga prezidențialele din Slovacia a „apărut” afirmând că va interzice consumul excesiv de bere. Era un fals, dar alegerile le-a pierdut. De ce toate acestea, ce este cu invazia asta mai puțin așteptată, deși era previzibilă? Păi, fiind an electoral pe mai mult de jumătate din planetă, miza dobândirii puterii este mult mai mare decât interesul public.
