Se împlinesc în curând 15 ani de când un OM ales s-a ridicat către ceruri lăsând în urma sa o amintire de neșters. Este vorba de fostul director al Maternității Botoșani, medicul ginecolog Ladislau Szente, cel care a pus pe linia vieții mii de bebeluși botoșăneni. Doar 57 de ani avea atunci când, în ziua de 18 aprilie 2009, inima sa mare, încorsetată de stenturi, nu a mai rezistat ritmului alert de viață impus de către cel care nu mergea la muncă decât animat de un singur gând: să salveze vieți. Ale copilașilor, ale mămicilor, ale tuturor acelor femei care efectiv făceau coadă la Maternitate atunci când acesta era de serviciu. Țin minte că în acei ani se montase la poarta spitalului unul din primele bancomate din Botoșani, fapt care a generat o o perpetuă afluență de oameni acolo, la locul care astăzi găzduiește altarul Alexandrei Ivanov. Pentru a nu se amesteca cele două categorii de cetățeni, medicul Szente a dat ordin portarilor ca toate femeile care îl căutau să fie lăsate să aștepte după poartă, în interiorul spitalului. Și nu era pacientă venită la spital care să nu apuce să intre la doctor. Stătea la birou până când în curtea spitalului nu mai exista nimeni, indiferent de oră, indiferent de vreme, indiferent dacă era zi de sărbătoare sau nu. Din păcate, nu l-am cunoscut personal pe inimosul medic și tocmai din acest motiv a trebuit să întreb ba în stânga, ba în dreapta câte ceva despre el. Din acest motiv, este posibil să-mi fi scăpat aspecte importante din viața și activitatea lui, care ar fi trebuit știute de către botoșăneni. Tot din păcate, doi dintre bunii lui prieteni care ar fi putut fi niște surse extrem de credibile și bogate în informații, au pășit și ei de ceva timp pe drumul neființei. Este vorba de medicii Crețu și Vieru, amândoi plecați mult prea devreme, ca și Ladislau Szente, de altfel. Suferind de mai multe afecțiuni, el lua o grămadă de medicamente, energizante și sedative care îl mențineau în forma dorită de el atunci când începea consultațiile, operațiile și toate celelalte activități care, în ideea lui, trebuiau să aibă o singură destinație: salvarea vieților. Și a bebelușilor și a mamelor, dar și a femeilor cu anumite probleme de sănătate. Și pentru că am pomenit de celebrul bancomat (desființat astăzi) de la poarta spitalului, se spune că odată, privind pe geam la cele două cozi, din care una era eminamente formată numai din femei, medicul Szente ar fi exclamat: „Uite că am ajuns să concurez cu un aparat, dar tot eu sunt cel câștigat, acela dă bani eu … redau vieți!” Deși în acea perioadă salariile medicilor nu erau absolut deloc atractive așa cum sunt astăzi, Szente nu primea nimic din ceea ce aduceau pacientele lui. Iar unele dintre ele veneau cu fel de fel de cadouri care ajungeau în final la asistente, surori sau infirmiere. Cum deschidea o femeie gura că are ceva pentru „dom’ doctor”, cum o trimitea la plimbare: „Mie nu-mi trebuie nimic. Dă-le fetelor!” S-a vorbit o perioadă, atunci în 2009 după dispariția sa, despre posibilitatea ca Maternitatea să poarte numele „Dr. Ladislau Szente”. Din păcate, proiectul nu a fost îmbrățișat de factorii decizionali, și astfel municipiul Botoșani a rămas doar cu spitalul mare purtând numele întemeietorului său, Ioan Mavromati. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, am fi avut două unități spitalicești purtând numele unor oameni de altă etnie, fapt care justifică pe deplin toleranța și ospitalitatea acestui neam vizavi de oamenii de calitate. Pentru că pe lângă un negustor greco-bulgar (Mavromati), un nume de sorginte maghiară ar fi completat fericit o panoplie valoroasă de profiluri de import. Știm foarte bine că Botoșaniul a fost și încă este casă primitoare pentru evrei, armeni, lipoveni, greci, țigani și alte etnii. Revenind la regretatul Ladislau Szente, adică nobilul subiect de astăzi al editorialului, trebuie neapărat remarcată dăruirea, altruismul și spiritul de sacrificiu al acestui om care, cu sănătatea în pioneze, a încălcat cu bună știință sfaturile și recomandările colegilor lui medici care, după orice consultație, îi recomandau repaus, repaus, repaus… Adică să se pensioneze, situație pe care doctorul Szente nu a agreat-o absolut deloc. „Cum să mă retrag când atâta lume depinde de mine? Cum să mă dau la o parte când pacientele aproape că mă trag de halat? Nu pot, nu am cum să le dezamăgesc.”Și într-adevăr, până pe data de 18 aprilie 2008, medicul specialist, directorul Maternității timp de 12 ani, nu a dezamăgit pe nimeni. Dimpotrivă, mii de copii, mame și femei cu probleme ginecologice au avut zile datorită lui. Datorită omului care după acea dată nu a mai putut salva o viață. Viața lui! A căzut pe baricade, la locul de muncă pe care l-a slujit cu venerație. Să ne amintim așadar cu drag de el și să nu-l uităm niciodată. Și poate ideea cu denumirea „Dr. Ladislau Szente” ar putea fi pusă în practică de către mai marii din sănătate cândva, în viitorul apropiat…