Nu a fost dificil de anticipat acum câteva luni că noul sistem de facturare se va împotmoli înainte de a putea fi utilizat. Urmare a debandadei din Guvern și din Parlament, conținutul facturii, așa cum a fost stabilit în legislația pentru sistemul RO e-Factura, nu se potrivește cu prevederile portalului Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), care limitează numărul și formatul câmpurilor. Pur și simplu, informațiile obligatorii din factura de energie electrică/gaze naturale și anexele acesteia nu pot fi încărcate în formularele ANAF. Este doar unul dintre nenumăratele exemple de nepricepere și indolență a funcționarilor guvernamentali și o dovadă în plus că au cu totul alte preocupări zilnice decât să-și facă treaba.
La începutul acestei luni, ministrul energiei a ținut să-i asigure pe români că nu există motive de îngrijorare în privința facturilor la energie electrică și gaze naturale în această iarnă, fiindcă prețurile la curent și gaze sunt stabilite la un nivel maxim. Consumatorii vor plăti cel mult cât au achitat până în prezent. Poftim? Gazul și energia electrică se ieftinesc în toată Europa în timp ce noi suntem „liniștiți” că vom plăti la fel? Preţul gazului în Europa a revenit la nivelul de dinaintea războiului din Ucraina, dar noi vom plăti „la fel”. Fiind an electoral, e foame de bani – nu-i așa? – și cine altcineva decât populaţia să-i subvenţioneze pe politicieni?
Revin la primul exemplu, pentru că el oferă măsura completă a incompetenței și lăcomiei care domină aparatul politico-administrativ. Concret, programul e-Factura este unul european dar directiva Uniunii Europene se referă doar la contractele cu statul. Extinderea obligației de a folosi sistemul e-Factura la toate tranzacțiile, inclusiv privat-privat, a fost permis României la cererea expresă a reprezentanților săi. Ca o slugă prea zeloasă, care dublează cotele impuse de boier ca să-i iasă și ei ceva. De altfel, ANAF va avea abia peste doi ani tenologia necesară pentru a analiza datele obținute prin acest sistem. Prin comparație, polonezii au cerut și obținut de la UE aprobarea de a amâna implementarea noului sistem tocmai cu acești doi ani.
Cât contează cele de mai sus pentru conducerile celor două partide care conduc țara acum? Foarte mult, deoarece cheltuielile pentru campaniile electorale și pentru pomenile electorale promise alegătorilor sunt enorme. Sunt interesați în cel mai înalt grad de sursele de venit ale statului, fiindcă de acolo se alimentează și ei. Doar că, în goana de a acoperi toate posturile cu acoliții lor școliți pe sponci sau deloc, au ajuns în situația în care incompetența din sistem depășește cu mult lăcomia componenților săi. Ar fura și ei mai modern, cum se face acum, cu mijloace electronice, dar nu știu cum. Acesta este unul dintre motivele blocajului la care s-a ajuns acum. Și care afectează tot mediul economic privat și, pe cale de consecință, pe noi toți.
Pagubele datorate incompetenței administrative impuse de politicieni cresc cu fiecare zi. Apar în cele mai neașteptate locuri, de la plata energiei, a apei, de la calitatea drumurilor și până la prețurile aberante la alimente și bunurile necesare oricărei familii. Mi-a venit în minte un exemplu banal: în Polonia, un kilogram de burtă de vită – curățată, spălată, feliată și ambalată – costă 10 lei. Diferența până la 26 lei, cât costă la noi, este dată de lăcomia dar și de prostia celor care fac și aplică regulile. Comercianții și transportatorii noștri ar vinde și ei mai ieftin dacă nu ar fi împovărați de taxele și șpăgile pe care trebuie să le plătească. Cum asta nu se poate, ei le bagă pe toate în prețuri. Și uite așa plătim cu toții acest rău, pe care – cu vinovată îngăduință – l-am lăsat să se întindă peste tot. Practic, am ajuns să privatizăm câștigurile și să socializăm pierderile.