Mare scandal mediatic pe presupusa comasare a două dintre cele patru alegeri care trebuie să se desfășoare în acest an. Liberalii insistă pentru împerecherea alegerilor pentru Parlamentul European cu cele pentru autoritățile locale. De ce? Socoteala este destul de simplă: europarlamentarele sunt alegeri eminamente politice, contează foarte puțin cine este în urma capului de listă, lumea votează partide sau alianțe, adică niște sigle; la locale este exact opusul, se votează în primul rând pentru funcțiile de primar și președinte de consiliu județean și abia în al doilea rând listele de partid pentru funcțiile de consilieri.
Diferența între ele este ca de la cer la pământ. Știe cineva ce anume a făcut, promovat sau combătut vreun europarlamentar de pe lista pe care a votat-o acum patru ani? Nu cred. În schimb, primarul și consilierul sunt cei pe care poți să-i învinuiești direct și nominal fiindcă nu ai bec pe stradă, nu ai trotuar, școala este în paragină sau dacă poliția locală taie frunze la câini. De alegerile pentru Europa nu-i pasă nimănui, de cele pentru autoritățile locale sunt interesați mai mult de jumătate dintre locuitori.
La europarlamentare listele sunt naționale, dar cine a auzit despre vreun candidat afară de cazurile în care a fost eventual implicat în vreun scandal sexual sau de corupție? Cei de pe listele de partid, notorii doar în aria restrânsă din care provin, trebuie să-și facă publicitate națională, ceea ce este foarte scump. O vor face pentru ei partidele, că doar de aia iau o cotă de la toți cei cărora le distribuie contracte cu dedicație. Așadar, este o afacere de partid. La locale, candidații vor merge din poartă în poartă și vor cheltui din buzunarul propriu pentru publicitate. Așadar, este o afacere în primul rând personală și abia apoi de partid.
Partidele cunosc foarte bine acest mecanism, toate calculele lor se bazează pe cota de interes pentru fiecare tip de alegeri în parte. Noul USL (pe modelul Uniunii Social Liberale inițiată de Dan Voiculescu în 2011, prima alianță între socialiști și liberali din istoria democrației românești) funcționează binișor pentru ei, doar că separat nu stau bine în sondaje. Comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, pe 9 iunie – dată fixă pe plan european, ar crește procentele ambelor partide, prin mobilizarea electoratului de către primari și consilieri. Cel mai avantajat ar fi PNL, fiindcă AUR, care l-a egalat deja în sondaje, nu are atâția primari și consilieri. Un loc doi ar fi și colacul de salvare pentru Nicolae Ciucă, aliatul de nădejde al premierului Ciolacu.
Planurile celor două partide vizează zece ani, în total dispreț față de democrație, cu rocade la cinci ani între funcțiile de premier și președinte, ca și cum le-ar pune cu mâna. De aceea, negociază deja și comasarea alegerilor generale cu unul dintre cele două tururi de scrutin pentru președinția țării. Însă niciunul dintre șefii celor două partide nu a fost încă desemnat drept candidat oficial, fiindcă cel care conduce în sondaje, fiind cel mai probabil și preferatul ambasadei din Băneasa, este Geoană, mai bine școlit și mai relaționat decât ceilalți doi la un loc. Astfel că lui Ciolacu și lui Ciucă le-a rămas se negocieze doar viitoarele blaturi pe model bine cunoscut: unde au unii un candidat puternic ceilalți vor pune unul de formă, că oricum vor conduce împreună.
Suntem la începutul unui an cumplit, în care o treime din populația planetei urmează să se prezinte la vot. Cu toate sondajele și analizele sofisticate ale tendințelor, nimeni nu poate prezice nici măcar cu aproximație cum va arăta lumea peste 12 luni. Cert este un singur lucru și anume că va fi alta, foarte puțin asemănătoare cu cea de acum.
