Isterie mare în țară, mai mare ca de obicei. Aparent, totul a pornit de la afirmațiile generalului Gheorghiță Vlad privitoare la pericolul ca războiul din vecini să ajungă și pe la noi. Și, desigur, dacă vrem să facem față provocării, e cazul să vorbim despre înrolarea voluntară, deoarece rezerviștii României sunt prea bătrâni să mai lupte pe front. N-a pomenit mare lucru despre infrastructura necesară pentru a începe apărarea țării din Moldova și nici despre achiziții de valoare pentru armată. E nevoie de soldați bine pregătiți… Nu de drumuri și poduri care să reziste la transportul echipamentului militar, nici de drone și alte dotări. Doar soldați și, eventual, ceva armament.
Și, gata, a început isteria. George Simion a început să se laude sau să amenințe – depinde de unghiul din care se fac analiza – că va introduce serviciul militar obligatoriu. O ambiție nesimțit de ipocrită din partea unuia care nu a îmbrăcat haina militară și, datorită vârstei, e puțin probabil să ajungă printr-o unitate militară. Ce vreți, omul are 37 de ani, a scăpat, nu mai e vizat de cătănie la termen. De ce să bagi serviciu militar obligatoriu când nu dispui de resursele necesare nici măcar pentru armata de acum?
Pentru că e nevoie de o perdea de fum mediatic, de aia… E drept, războiul din vecini e o amenințare serioasă, dar ce a făcut România pentru a se apăra de o eventuală agresiune în cei doi ani scurși de la începutul conflictului? În afară de blindat guvernul cu doctorate… Nu a făcut absolut nimic… Asta pentru că cei de la nivel înalt nu iau în calcul o astfel de alternativă. O să ne apere NATO… Și ei oricum n-o să calce pe front, asta e treaba răcanilor.
Până să ne apere NATO mai este, dar aleșii au o mare problemă. Pe 10 februarie România așteaptă o decizie definitivă în procesul Roșia Montană. Foarte probabil, decizia va fi defavorabilă României și ne va costa vreo două miliarde de dolari, bani care ne cam lipsesc. Procesul e pierdut din cauza modului cum reprezentanții statului român au ales să-și facă treaba, nu pentru că n-am avea dreptate, iar asta va dăuna imaginii unor politicieni și se știe că așa ceva nu se face în an electoral. Bine, nu e cazul să generalizăm; deși tratativele s-au dus la fereală în timpul guvernării Ponta, surse guvernamentale spun că oalele sparte trebuie plătite de Cioloș și cei care au provocat scandalul Roșia Montană. Cu alte cuvinte, ăia care au protestat; dacă ați semnat vreo petiție, e cazul să vă întrebați de unde scoateți banii.
O sentință defavorabilă, dublată de despăgubiri de miliarde, nu e ceea ce-i trebuie consilierului lui Marcel Ciolacu, dar nu poate fi evitată, așa că se merge pe o fentă de zile mari, în măsură să isterizeze întreaga populație. Până la urmă, suntem un popor de fanfaroni, care laudă virtuțile armatei obligatorii, dar nu prea mulți se înghesuie să se înroleze voluntari. Prea mulți dintre cei care ridicau în slăvi virtuțile cătăniei au schimbat macazul și mârâie că, de fapt, nu e chiar așa, că nu ai ce apăra, că de ce să te duci tu pe front și nu gașca de politicieni… Fiecare dintre noi are pe cineva drag aflat la vârsta la care încorporarea obligatorie e ditamai sabia lui Damocles, iar cu războiul în coastă armata nu mai e așa de idilică pe cum o prezintă nostalgicii. În aceste zile televiziunile și presa de partid turează la maxim motoarele isterizării naționale, având grijă să-l prezinte pe Ciolacu drept singurul garant al păcii naționale. Nimic despre faptul că statul român a cerut ca documentele depuse la arbitraj să nu fie publicate sau despre secretizarea audierilor în cazul foștilor premieri Boc și Ponta. Deja s-au făcut toate demersurile ca o parte din documentele Curții de la Washington în arbitrajul dintre România și Gabriel Resources să nu fie publicate, deși Ciolacu a promis că va pune la dispoziție toate documentele și toate deciziile politice și administrative pentru ca „românii să știe foarte clar cine a greșit în această speță”. Da, transparență prin opacitate, cum s-ar spune. Vinovat e Cioloș, nu alții…
Nu e cazul să plecăm pe fenta lor pentru că, indiferent care dintre ei e vinovat, despăgubirile le vom plăti noi.