Înțeleg mirarea și chiar frustrarea primarului Cosmin Andrei sau a președintei CJ Doina Federovici la vizitele astea cu DNA. Am mai văzut-o la Dragnea și la mulți alții. Numai nu au spus limpede, ce dracu am făcut, măi? Decât, vorba lui Dragnea, am angajat pe cineva într-o instituție de stat, că toată lumea face asta în România.
Chiar au dreptate, așa este. Și nu doar la nivel politic. Un politician numește un șef undeva. Acel șef devine vechil pe bucata lui, este Dumnezeu. El angajează, dă afară, dă salarii. Că e vorba de un director de școală, de regie, de instituție deconcentrată sau mai știu eu ce. M-am săturat de câte ori i-am auzit pe din ăștia povestind că „l-am angajat pe ăla la mine”, ca și cum îl plătește din buzunar.
Dar totul pleacă de la politică. Dacă vrei să te angajezi la stat în Botoșani, nu te duci la instituția X. Te duci la sediul PSD și depui acolo CV-ul. Apoi vorbești cu Doina Federovici sau cu vreun alt șef și îți găsește slujbă. Nu contează, și asta e important, nivelul de calificare deținut, poți fi foarte bun, dar dacă nu ai PCR, adică pile, cunoștințe și relații, nu ai nicio șansă. Iar prefectul Cornilă constata zilele trecute că nu există nivel de retenție pentru tineri la Botoșani. Chiar, oare de ce, domnu’ prefect? Poate pentru că PNL și PSD au angajat de-a lungul anilor doar membri de partid, rude, amante. Și de aia România acum crapă, la nivel administrativ.
Pe cei angajați pe această filieră noi îi numim funcționari de partid. Nu mai știu unde am citit că, încă de pe vremea lui Stalin, se împart în două categorii. Cei care nu sunt buni de nimic și cei care sunt gata de orice. Și tot de pe vremea lui Stalin, funcționarii de partid așteaptă recompense. La un moment dat, tineretul USR din Botoșani s-a mutat la PSD. Iar liderul lor a zis aproape limpede că tot a așteptat să vină ceva și nimic. Așa că a plecat, iar Doina Federovici l-a pus ceva șef pe la Eltrans, parcă. Chiar și useriștii au fost de acord cu creșterea schemei de personal în prefecturi, de exemplu, cu doi subprefecți (unde și un subprefect e prea mult), pentru a-și pune niște oameni acolo. Dar apoi lanțul de iubire cu PNL s-a rupt, iar la Botoșani subprefecți sunt doi tineri pesediști de viitor, numiți acolo de, ați ghicit, Doina Federovici.
Aveam la un moment dat o listă cu vreo 25 de oameni, chiar și familii, cărora șefa PSD Botoșani le-a găsit slujbe la stat. Rude, pupili sau pupile, membri de partid devotați. Am zis că atunci când ajungem la 40, publicăm materialul. Numai că Doina Federovici ne-a depășit pe turnantă. Angajările, de la directori pe la regii județene la angajați prin birouri, au devenit așa numeroase, încât efectiv am pierdut șirul, iar publicarea textului devenise caducă.
Așa că nu o veți auzi pe președinta CJ să ceară, de exemplu, ca toate concursurile trucate de la spital să fie anulate. Chiar dacă nu cred că e amestecată direct acolo. Că „sănătate la stat ca la privat”, nu acesta e sloganul doamnei? Numai că e greu de făcut asta cu personal angajat pe șpagă. Acest sistem e patronat de șefimea PSD (sau PNL) din județ, în frunte cu Doina Federovici. Că nu trebuie multă minte să te gândești că dacă tu recomanzi piloși la angajare, cei din sistem vor cere șpagă de la cei cu pile mai mici. Mai trebuie să înlocuiți Spitalul Mavromati cu numele oricărei instituții de stat din județ. Modul de lucru e identic, în orice instituție ar descinde DNA ar găsi același lucru.
Nu se va schimba nimic însă, fiți liniștiți. Am râs când am auzit de măsurile de siguranță luate la concursurile de la spital, cu filmări și alte chestii. Dacă cei care trebuie să câștige știu subiectele cu o zi înainte, cred că se lasă și filmați, nu e problemă.
Metodele de a elimina plaga asta a angajărilor cu pile sunt banale, nici nu trebuie să le mai înșir aici. Dar răul cel mare vine de la faptul că trebuie să te înscrii într-un partid ca să ai șanse de angajare. Mai țineți minte campania de atragere de membri declanșată de PSD acum câțiva ani? Eu o mai țin minte. Moto-ul campaniei era „Intră în PSD ca să îți faci o carieră”. Adică, oamenii erau sinceri, în fond, că e plin partidul de exemple. Iar șeful lor, Marcel Ciolacu, are mari probleme să-și găsească diploma de bac.
Acest soi de politică de personal a dus, în timp, la o calitate jalnică a clasei politice, care, cu unele excepții, e plină de cetățeni conștienți că nu ar fi angajați nici paznici de noapte, dacă ar fi puși în situația de a se descurca pe piața muncii. Funcționari de partid din categoria gata să facă orice. Tocmai pentru că sunt non-valori absolute.
Revenind însă la scandalul angajărilor, dacă toată lumea face la fel, de ce au probleme Cosmin Andrei și Federovici? Că doar stau în genunchi non stop în fața șefilor de la București. În primul rând, e un război în justiție între partide, e limpede. Asta nu înseamnă că meritul celor care au semnalat faptele ilegale trebuie diminuat. Nu. Indiferent de motivele lor, acei oameni au avut curaj.
Culmea e că nici nu e greu, trebuie doar să lupți puțin cu ăștia care se cred printre cei mai iubiți dintre pământeni și uneori se rezolvă chiar. Dar asta o știu eu ca ziarist, un bugetar care-și teme slujba în sistemul acesta feudal din România nu va mișca în front.
Însă mai e o metodă foarte aplicată în țara noastră și tot de la comuniști vine. Faptul că, într-un sistem, dacă respecți un set de reguli – chiar imbecile – ai siguranța că nu pățești nimic, duce la confort și uneori la răzmeriță. Așa că, din când în când, alegi pe câte unul aleatoriu și îl arunci la lupi. Obții o frică și o obediență și mai mare printre restul supușilor prin această metodă banală. Se întâmplă la toate nivelurile, de la cei care ajung să se creadă de neatins, cum e cazul recent al șefului CJ liberal din Prahova sau cum a fost Conțac la noi, până la primari sau funcționari amărâți. Nu sunt neapărat necesare condamnări, o sperietură cu o anchetă e de ajuns pentru a îngrozi restul oilor, care nu trebuie să iasă din rând, că vin alegerile.
