Acum treizeci și ceva de ani, românilor li s-a promis libertate. Și pentru a da impresia că suntem pe drumul cel bun, comuniștii eșalonului secund l-au împușcat pe Ceaușescu. Da, tovarăși… ăăă… domnilor, am eliminat și ultimul obstacol în calea democrației. N-a trecut mult timp și am aflat că democrația trebuie învățată, nu e ceva asimilabil peste noapte. Românii nu s-au culcat ceaușiști în decembrie pentru a se trezi democrați în ianuarie, e nevoie de ceva școlarizare pentru a te debarasa de apucăturile comuniste. Din păcate, primele lecții de democrație le-am primit de la Iliescu – cu democrația lui originală cu tot – nu de la Rațiu, așa că n-ar trebui să ne mire direcția spre care tinde societatea românească. Și, că tot am pomenit de democrația originală, a fost o perioadă în care, oficial vorbind, statul tindea spre Europa (legislație, integrare europeană și atlantică) în timp ce societatea plângea după Ceaușescu. Acel Ceaușescu considerat drept pildă de patriotism, care nu lăsa pe nimeni să se amestece în treburile interne, care dădea locuri de muncă, apartamente și butelii… Neoficial, guvernanții tânjeau după democrația originală mai ceva ca nostalgicii după Geniul Carpaților.
Indiferent de ce spun atunci când se bat cu cărămida în piept pentru „țărișoara” asta – și anul ăsta o să utilizeze cărămida mai mult ca de obicei – celor care s-au strecurat la butoane sau visează să ajungă acolo democrația le convine doar cât timp sunt în opoziție. Cum ajung pe tron, își dau seama că dictatura li se potrivește cel mai bine, deoarece au convingerea tâmpită că doar așa își pot asigura domnie veșnică. Și, uitând ce anume au promis în campanie, parveniții vieții politice închid țarcul. Nostalgicii plâng după vremurile lui Ceaușescu, dar se fac orbi la manevrele celor care vor să-l aducă pe Strateg printre noi și-l resuscitează pe Tovarăș nu pentru a fi pe placul maselor de oi îndoctrinate, ci pentru folosul personal. Primul pas spre dictatură e limitarea libertăților personale, iar una dintre cele mai importante libertăți ține de dreptul de a te opune abuzurilor autorităților. Dreptul de a protesta, de a spune ce gândești și ce nu-ți convine.
Zilele trecute, o activistă a fost săltată în puterea nopții de la o altă adresă decât cea din cartea de identitate, târâtă efectiv la poliție, percheziționată și umilită, amprentată și pricopsită cu dosar penal pentru că a scris ceva pe profilul personal. Mandat de aducere fără aviz de la procuror, că era mare urgență, era vorba despre o mare instigatoare… Sună a abuz din partea organelor statului? Nu doar sună, despre asta vorbim. În cazul Emiliei Șercan, autoritățile n-au făcut niciun efort pentru a-i face dreptate. Dosarul a fost închis, deși era vorba de abuzuri evidente și implicarea unor nume mari din politică și poliție. Justiția și-a făcut datoria, cetățeanul nu are decât… În cazul Angi Șerban autoritățile s-au mișcat suspect de repede, iar faptul că a fost săltată de la o altă adresă ne arată că metodele securiste sunt încă la modă. Câți dintre noi sunt ascultați și urmăriți? Și nu pentru că desfășurăm activități ilicite, ci pentru că gândim?
Mai nou, președintele dat la dispăruți (nu e o glumă, un deputat a semnalat la Poliție că numitul Iohannis nu a mai fost văzut din decembrie) a semnat o lege prin care cei care nu au respect față de drapel și imn vor plăti amenzi între 10.000 și 20.000 de lei. Citat din expunerea de motive: „amendă în cuantum ridicat, pentru a descuraja astfel de fapte antinaţionale”. O lege pe placul patrioților, însă în realitate este încă o cărămidă în zidul care se ridică în jurul nostru. Nu e legal să ne batem joc de simbolurile statului român, dar ce alte simboluri mai poate avea statul? Nu cumva și reprezentații statului român pot fi asimilați drept simboluri? Legea interzice ofensarea simbolurilor naționale. Vom mai putea critica prestația președintelui, guvernului sau Parlamentului ori instituțiilor statului fără a ofensa? Orice critică, indiferent cât de măruntă poate fi apreciată drept ofensă de cei vizați, iar justiția va face dreptate conform legilor. Angi Șerban are dosar penal pentru că a pus o întrebare pe o rețea socială. Dosarul Emiliei Șerban a fost închis de autorități înainte de a ajunge la judecată. Asta e democrație sau dictatură? Țarcul se închide, iar noi suntem prinși înăuntru…
