Dacă se vor ține de cuvânt, iar premierul nu va reuși să-i întoarcă din drum, delegații a peste 11.000 de salariați din primării vor depune la Guvern, în cursul acestei săptămâni, o notificare de grevă generală care ar urma să fie declanșată în 5 februarie. Este vorba despre angajații din primăriile rurale, care reclamă diferențele prea mari între salariile șefilor și cele ale slujbașilor de rând. Mai vor adoptarea noii legi a salarizării și preluarea la bugetul de stat a asistenților personali – însoțitorii persoanelor cu handicap grav – pe care acum îi plătesc primăriile. În decembrie trecut, din lipsă de bani la bugetele locale, Guvernul a fost nevoit să trimită primăriilor comunale bani din fondul de rezervă pentru plata acestor drepturi.
Fiind an electoral, primarii au fost momiți cu majorări de indemnizații și cu bugete pentru drumuri și școli. Dar, pe de altă parte, ce le-a dat cu o mână Cabinetul Ciolacu le-a luat cu două, lăsându-i fără cea mai mare parte a încasărilor locale din impozite. Revoltați, aleșii locali cer acum abrogarea măsurilor care îi transformă practic în sclavi ai Palatului Victoria. Potrivit noului buget de stat, cea mai mare parte a sumelor provenite din impozitarea veniturilor pe salarii, pensii, dividende și jocuri de noroc, bani care erau încasați de către primării, se duc la București. Sunt mii de comune al căror buget nu depășea nici până acum câteva sute de mii de lei. De acum încolo, nu vor mai avea nici acești bani, primarii lor fiind obligați să stea cu mâna întinsă.
Nu este singurul pol de tensiune socială. Situația din sistemul medical primar este încordată în continuare. Deși Guvernul a cedat parțial, prin amânarea până în iulie a scăderii tarifelor achitate de Casa de Asigurări de Sănătate pentru consultații, conflictul nu a fost stins. Medicii de familie așteaptă și acum banii pentru renovarea cabinetelor și aparatura promisă prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Ministerul Sănătății nu a virat până acum niciun leu medicilor de familie din banii dedicați lor prin PNRR și nici aparatura promisă, respectiv câte 45.000 euro/cabinet pentru aparatură și 15.000 euro/cabinet pentru renovări.
Și Federația Sanitas, a personalului sanitar mediu, protestează. Deși a obținut o primă victorie fără să fi făcut grevă, respectiv deblocarea angajărilor în spitale, nemulțumirile privind drepturile salariale îi țin pe sindicaliști în continuare în stradă. Ei cer mărirea salariilor cu cel puțin 20 la sută și au dat guvernului un ultimatum și un termen, ca până la 1 februarie să le fie îndeplinite doleanțele. Cum nu se întrevăd șanse ca asta să se și întâmple, este foarte probabil ca Sanitas să declanșeze greva generală. Colac peste pupăză, s-au trezit și cei de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) că sunt nedreptățiți. Vor și ei o mărire consistentă a veniturilor. Cine urmează? Căci vor mai protesta și alte categorii sociale și profesionale, asta este sigur. Vom vedea în această săptămână.
Toate aceste sunt urmări ale indeciziei, ale măsurilor luate pe genunchi, reactiv la proteste spontane și nu ca urmare a vreunui plan bine stabilit, de care Guvernul să se țină cu fermitate. Doar trei exemple, care au dus la protestele din aceste zile: amânarea nesfârșită a reformei administrative, de teama de nu slăbi frâiele controlului de partid în teritoriu, face să avem sute de comune și orașe care nu-și mai justifică existența în categoriile respective; o nouă lege a salarizării este amânată la vot pentru că nu servește intereselor electorale ale partidelor; la fel și în problema pensiilor speciale și ale indemnizațiilor faraonice ale politicienilor și ale șefilor instituțiilor statului. Le va reglementa vreodată cineva? Probabil că da dar, cu siguranță, nu în acest an.