În ultimele zile s-au întâmplat atât de multe evenimente care merită disecate, încât înainte să mă apuc de scris am cugetat îndelung. Despre ce să scriu? Despre protestul transportatorilor și fermierilor pe care unii politicieni au încercat să-l confiște în timp ce Ciolacu și gașca s-au gândit cum să-l desființeze în maniera lui Dragnea? Despre desantul șoșocar de la Botoșani? Despre nesimțirea lui Cristian Danileț care a luptat cu sistemul până s-a pensionat special la 48 de ani, dovedind că nu e cu nimic mai bun decât cei pe care i-a înfierat?
Până la urmă am ales să mă ocup de ceea ce se întâmplă în educație. Asta pentru că problemele din învățământ sunt ignorate atât de guvernanți, cât și de societate și, din păcate, chiar și de mulți din cei care fac parte din sistem. Astfel, faptul că din incompetența Guvernului liceenii din aproape jumătate de țară au rămas fără transport a trecut aproape neobservat. Ministrul Deca a spus că problema se va rezolva prin februarie. Da, dar până atunci? Prea puțin se vorbește despre epidemia de viroze respiratorii. Prea mulți copii bolnavi, niciun fel de măsuri, deși există mijloacele necesare. Să ne gândim că n-a trecut tare multă apă pe Dunăre de când statul a plătit sume colosale pentru materiale sanitare, deși nu prea mai era nevoie de ele.
Da, sunt multe probleme în sistem. Din păcate, cele mai multe își au rădăcina în mentalitatea multora dintre cei care au pretenția că educă viitorul țării. Astfel, dezbaterea momentului e dacă profesorii și elevii trebuie să folosească aceeași ușă pentru a intra în școală. Și dezarmant de mulți dascăli sunt de părere că o cale unică de acces în școală le-ar ruina prestigiul. O profesoară a devenit virală după ce a precizat că elevii și profesorii sunt categorii sociale diferite, iar un alt dascăl, dorind să o ajute, a dat cu bâta în baltă, făcând trimitere la dicționar. Da, uite ce scrie aici, asta e definiția colectivului de elevi, asta e definiția clasei sociale… Doar dicționar, nicio vorbă despre ceea ce a vrut să spună profesoara respectivă. Nimic despre „ce a vrut poetul să spună”.
Chiar dacă am făcut liceul după 1989, pot spune că l-am făcut în comunism. Corpul profesoral era același înainte de Decembrie, cu mentalitatea corespunzătoare. Mulți dintre profesori îl regretau pe Ceaușescu încă din toamna lui 1990. Că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine, că puteai să bați elevul și nu se inflama nimeni.
În liceu, grație unei înfrățiri, am ajuns în Franța. Și acolo profesorii au aflat că în Hexagon copii nu sunt bătuți indiferent de motiv. Chestia asta a căzut cam greu unora de pe aici, pentru care cea mai comodă metodă didactică era ciomagul. Cum, domnilor, elevii nu iau bătaie? Cum faceți oameni din ei dacă nu-i snopiți în bătaie? Curiozitatea directorașului comunist. Ieșit dintr-un dos de lume, ca să nu spun altfel, avea pretenția să le dea francezilor lecții despre cum să-și educe odraslele. Profesorii noștri, cărora le eram datori cu respect și frică, erau să leșine când au auzit că elevii francezi le spuneau profesorilor pe nume. Ce umilitor, ce lipsă de respect. Mai degrabă profesor în România, unde elevul știe de pronume de politețe, de respect, și mai ales, de ciomag. În timp ce profesorii erau oripilați de „democrația bolnavă și lipsa de respect” prezentă în școlile din Hexagon noi, elevii, visam să facem și noi școală la fel. Pentru că în școlile francezilor era o atmosferă caldă, elevii discutau relaxați cu profesorii lor (și profesorii numai umiliți nu păreau, ba dimpotrivă), nu se temeau să pună întrebări sau să ceară îndrumări. Vise… Au trecut trei decenii și la noi încă se vorbește despre frica și respectul care existau pe vremuri. Și asta o spun unii care încă nu erau născuți când Ceaușescu a simplificat peisajul politic. Era mai bine atunci, că atunci…
Da, că atunci, când elevul greșea, era pedepsit total disproporționat, era umilit și agresat fizic fără nicio problemă. Aia nu era educație, era dresaj. Se mai miră unii profesori că foștii elevi, care tremurau în bănci de mult ce-i respectau, trec pe stradă și nu le dau bună ziua? Ceaușescu a murit, lăsați-l să se odihnească, deși nu merită. Nu-l mai invocați că deja revine…
