În urmă cu mulți, mulți ani, când prea naiv și visător fiind vedeam în politică un mod de exprimare și nu de procopsire, am solicitat să fiu și eu inclus în lista de consilieri pe un loc eligibil. „Ce-ți trebuie ție așa ceva? Tu ai un job, ești oarecum realizat, lasă-i pe alții” – mi s-a răspuns pe loc, fapt care pe moment m-a făcut să mă simt destul de jenat de inițiativa mea. Discutând ulterior cu un amic, m-a lămurit cu subiect și predicat că eu nu am profil de consilier. „Poți tu să votezi numai și numai la comandă? Poți tu să fii devotat până la absurd partidului indiferent dacă acesta este condus pe autostradă sau prin bălării?” Categoric, nu mi se potrivea absolut deloc această poziție, drept urmare m-am lăsat păgubaș. Și de politică și de postura de consilier. În timp, urmărind evoluțiile consilierilor (și locali și județeni!) i-am dat toată dreptatea din lume amicului care atunci m-a lămurit cum vine treaba cu consilierii. Deși în campaniile electorale toți, absolut toți cei incluși pe liste susțin sus și tare că vor vota numai și numai cum le dictează conștiința și în interesul cetățeanului, de cum ajung în consilii devin o masă de manevră pentru liderul politic care nu mai are niciun punct comun cu corectitudinea, eficiența, legalitatea chiar, sau interesul obștesc. Acest lucru nu e o noutate, de altfel, pentru niciun partid. Toate aceste adunături cu pronunțat caracter mafiot merg precum oile în direcția dorită de jupânul sau jupâneasa de la partid. Așadar, votul consilierilor nu este altceva decât o absurdă și mercantilă pospăială prin care se încearcă a se da o tentă de legalitate unui proiect adoptat la partid. Ce conștiință, ce interes obștesc? Nimic din toate astea nu primează în fața deciziei luate de către „nașul” sau „nașa” de la partid. Din aceste motive, un consilier trebuie obligatoriu să îndeplinească niște condiții fără de care nu are ce căuta în gruparea mafiotă: ascultător, docil, discret, fără opinii personale, un pic (sau chiar mai mult!) fanatic, lingușitor cu stăpânul sau stăpâna. Lipsa unui CV respectabil sau a unei calificări profesionale constituie, fără discuție, un avantaj, un atu important în „selectarea” subiectului. Astfel, cel mai eficient consilier va fi cel care întrunește toate aceste cerințe. Cei care doar parțial le întrunesc vor fi cu siguranță eliminați de pe listă la scrutinele următoare. Așadar, sfatul poporului, că asta ar trebui să constituie un consiliu, este de departe o adunătură de politruci mânați în luptă unii de foame, alții de arivism, alții de procopsire. Interesul cetățeanului este ultima lor grijă. Astfel, orgasmul politic al unui primar sau președinte de CJ se produce prima dată în momentul în care constată că și-a rezolvat majoritatea, după care urmează … orgasmele multiple generate de docilitatea turmei de consilieri. Ultima ispravă a masei de manevră numită mult prea pretențios „consilieri” am constatat-o cu prilejul votului pe subiectul „Locativa”. Era vizibil de la o poștă că hotărârea va trece, deși argumentele lansate erau toate discutabile. Cu siguranță, bugetul local nu se va umfla după această hotărâre, în schimb niște oameni s-au văzut aruncați peste bord ca niște vechituri ce nu mai prezintă niciun interes. Iar ce-i chiar culmea, măsura aceasta îi va afecta exact pe cei care nu prea le aveau cu politica, pentru că erau și din ăștia acolo, la „Locativa”. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, sunt convins că niciun cetățean al urbei nu agreează disputele și meciurile politice pe terenul administrației locale. Luați-vă în colți și rupeți-vă gâturile oriunde, pe stradă, la restaurant, în parc, dar nu în sala de consiliu a primăriei, care nu trebuie să aibă altă menire decât gazdă pentru dezbateri în interesul cetățeanului. Din păcate, cei care ar trebui să reprezinte cetățeanul, recte consilierii, nu sunt altceva decât prelungiri ale minților crețe de pe la partide care nu sunt chitite pe administrație, ci pe politică. Anonimi, insipizi și inodori, consilierii nu sunt pe tabla administrației nici măcar pioni (că pionul se poate transforma în regină!), ci mai aproape de adevăr ar fi denumirea aceea a pieselor de la table dar adusă din condei la genul feminin! Poate nu o să vă vină să credeți, dar comparativ cu consilierii locali din municipiu, cei din comune sunt mult mai bine înfipți și cu mult mai multă personalitate, întrucât în mediu rural se votează mai abitir omul decât partidul. Ca o concluzie, onor consilierii, locali sau județeni, au devenit în timp niște păpuși care sunt mișcate numai și numai în interesul vreunui lider de partid. Personalitate și atitudine – zero, profesionalism – zero, administrație – zero. Așadar, existența lor nu are ca scop decât interesul de partid în paralel cu mimarea grosolană a respectării legilor.
