Faptul că nenorocirea de la Ferma Dacilor s-a întâmplat spre final de an, când oamenii aveau alte priorități, le-a prins cât se poate de bine celor de la butoane, astfel încât au „rezolvat” problema cu două demisii. Și s-ar putea să rămânem doar cu demisiile lui Nicolae Tudoroiu și Răzvan Șandru, demisii pe care Raed Arafat s-a grăbit să le ceară înainte să se gândească alții să-i ceară lui să plece. Ne place sau nu, Raed Aradat și-a cimentat poziția de nemuritor în sistem, în ciuda unor nenorociri care puteau fi evitate dacă instituția pe care o conduce era imună la plaga corupției. Aparent, Tudoroiou este urma care scapă turma, deoarece era la conducerea ISU Prahova din mai 2023, iar neregulile de la Ferma Dacilor au tot fost acoperite de înaintașii care s-au fofilat la pensie specială și acum se felicită că n-au mai rămas în sistem, să dea cu subsemnatul. Nicolae Tudoroiu doar n-a apucat să facă vechime în funcție.
Știm prea bine că în România meritocrația e doar o poveste de adormit cetățeanul. Angajarea și promovarea în funcții de conducere se face doar cu acordul factorului politic și al „nemuritorilor” din sistem. Studii, competențe, aptitudini, experiență? Astea sunt mofturi, nu motive întemeiate pentru a frâna cariera unora care de-abia știu să scrie și să citească. „Garantez eu pentru el”. Sună cunoscut? Sună atât de românește încât te ia greața. „Garanția” a intrat așa de adânc în mentalul românesc, încât mulți încearcă să obțină garanția cuiva chiar și când vor să se angajeze la privat. Parveniții politicii garantează pentru tot felul de incapabili și apoi cer competență. De unde așa ceva, cât timp instituțiile gem de „garantați” pe care nimic nu-i poate îndepărta de la ciolanul bugetar?
Caracatița incompetenței s-a extins peste tot și trebuie hrănită, astfel încât ajungem la explicația pentru faptul că totul merge anapoda în țara asta. Nu e vorba doar despre salarii și funcții, e vorba mai ales despre bani, bani mulți care trebuie să umple buzunarele fără fund ale celor care au pus stăpânire pe țară. Legislația nu e doar stufoasă, e pe alocuri cretină de-a dreptul, cu articole și prevederi care se bat cap în cap și pot fi interpretate în defavoarea antreprenorului, astfel încât mulți dintre cei care vor să facă afaceri ajung la concluzia că e mai ieftin să cumpere protecție politică decât să respecte legea. Exact asta s-a întâmplat la Ferma Dacilor. S-a cumpărat protecție politică și s-a ignorat complet cadrul legal de funcționare. Chiar mai crede cineva că o pensiune poate să funcționeze aproape un deceniu fără autorizație de construire? Asta în condițiile în care a fost ridicată pe un teren aflat în extravilan. Între timp s-a rezolvat cu extravilanul, dar nu și restul problemelor. Cu consecințele de rigoare, după cum am putut constata. Lipsă avize – care, având în vedere în ce țară trăim, puteau fi procurate fără a îndeplini condițiile legale, doar cu presiune și corupție -, improvizații și ce se mai poate. E genul de situație despre care toți știau – toți știau cine e patronul, ce probleme sunt, pe cine cunoaște și cine sunt cei care vin să se distreze și pleacă fără să plătească -, dar care a fost tolerată până când, iată, s-a întâmplat nenorocirea. N-ar trebui să ne surprindă că se vorbește de o mână criminală, doar că mâna criminală arată altfel decât ni se sugerează să ne imaginăm. E genul de mână criminală pe care e tatuat „Lasă, bre, că merge și așa”, e mâna care a ucis și ucide în continuare pentru că e soră bună cu mâna lungă a legii, cea care ar trebui să o împiedice să distrugă destine sau să le curme înainte de vreme.
Au murit opt oameni – cel puțin așa se știe deocamdată, deoarece datele despre nenorocirea de la Ferma Dacilor au pendulat între nesiguranță și mușamalizare. Au murit pentru că autoritățile nu și-au făcut datoria, pentru că cei care au inspectat au dat doar avertismente sau au închis complet ochii și au plecat cu burțile și portbagajele pline, în loc să taie amenzi sau să suspende activitatea. Au luat și pentru ei, au dat și la alții și toată lumea a fost mulțumită până s-a întâmplat nenorocirea. Nu e prima dată când se întâmplă așa ceva; e un Colectiv la scară mai mică, dar care a fost posibil pentru că autoritățile nu au făcut nimic din ceea ce erau obligate să facă. Iar Raed Arafat e încă pe post și cere ca vinovații să plătească. Ați văzut ceva mai cinic de atât? „Lasă, bre, că merge și așa”.
