Valul de tragedii abătut asupra județului pare să nu se mai termine. Sinucideri din motive banale sau chiar ridicole, violență extremă între adulți și copii și, desigur, crime. În ceea ce privește crimele s-a trecut la etapa superioară. În aprilie anul trecut două femei au fost ucise de un vecin pentru banii din casă. Acum avem dubla crimă de la Manoleasa. Și într-un caz, și în celălalt trebuie remarcate bâlbele anchetatorilor. Inițial, în cazul de la Cristinești, a fost suspectată o fată de treisprezece ani. Psihologii au fost cei care au realizat că e ceva putred în toată afacerea, nu procurorii. Zile întregi în presă au apărut articole care o identificau ca autoarea dublei crime pe fetița de treisprezece ani. Informații de la autoritățile competente, nu?
La Manoleasa anchetatorii susțin că au indus în eroare opinia publică pentru ca adevăratul autor să nu fie pus în gardă. Cu alte cuvinte, strategie detectivistică desprinsă din romanele de profil, dar nu din alea de top, ci din cele care ajung mai întâi la coșul de gunoi și apoi la cititori. Așa că s-au găsit să-l arate cu degetul pe soțul, respectiv tatăl victimelor. Interesantă strategie; nu e suficient că omul a fost lovit de o nenorocire cumplită, a mai fost implicat și într-un așa zis joc psihologico-strategic. În ce lume trăim, oameni buni? Nimeni nu mai e în siguranță, nu mai există respect și empatie pentru suferința celor crunt încercați de soartă. Cum să comunici că un amărât și-a ucis fiica și soția doar pentru a induce în eroare adevăratul făptaș? Și ce se întâmpla dacă nu existau imaginile de pe camere? Așa ca chestie… Cum poți să spui presei că soțul primei victime, respectiv tatăl celei de-a doua s-a deplasat la imobilul unde se aflau amărâtele, le-a lovit cu toporișca și apoi le-a dat foc? Cum poți să faci asta știind că nu este adevărat? Nu e moral, nu e omenește să procedezi astfel și ar trebui să fie și ilegal. Da, strategiile detectivistice care presupun să arunci anatema pe un om distrus sufletește de o tragedie pentru care autoritățile sunt cât se poate de vinovate ar trebui interzise. E posibil ca anumite dovezi descoperite în timp util să fi evitat un nou caz Marcel Țundrea? E posibil ca anchetatorii, în goana după recunoaștere profesională și de altă natură să fi pus ochii pe suspectul cel mai promițător și să fi forțat un pic cercetările? Așa, să ieși bine în ochii șefilor, să demonstrezi cât de rapid și eficient ești… Și acum se bagă varianta fentei operative. L-o fi întrebat cineva pe amărât cum se simte, dacă are nevoie de o cană cu apă sau de ajutor acum, că și-a văzut familia băgată în pământ? Bănuiesc că nu… Pe lângă nenorocirea care l-a lovit, a mai fost pus și în situația de a fi considerat asasinul propriului copil vreme de câteva zile.
Aveți impresia că bat câmpii? Nu e cazul; marți seară am urmărit la Starea Nației o discuție – nu interviu; a fost o discuție – între Dragoș Pătraru și Emilia Șercan. De văzut și de tras învățămintele necesare. Dacă în cazul Emiliei Șercan, o persoană cu notorietate și susținută de numeroase asociații, organele de anchetă și magistrații au încălcat legea cu o grosolănie care amintește de epoca Ceaușescu, la ce să te aștepți în cazul amărâților?
De ce am ajuns aici? Ce ne mai poate salva? O explicație ar fi că pe meleagurile astea a murit empatia, capacitatea de a ne pune în pielea altuia. Puternicii zilei nu fac decât să-și blindeze pozițiile și privilegiile și nu-i mai interesează soarta celor pe care trebuie să-i apere și să le facă dreptate. Poate, dacă s-ar pune în locul celor pe care îi abuzează sau nedreptățesc, altfel ar sta lucrurile în țara asta; s-ar întreba de mai multe ori, nu doar de două, dacă e firesc să faci scenarii polițiste în care rolul principal să fie jucat tocmai de cel care a pierdut totul.
Apropo, printre multele definiții ale empatiei se numără și tendința receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din filme. Asta o fi empatia anchetatorilor de pe meleagurile eminesciene? Dacă ar trăi Eminescu, în ce poezie v-ar mai înfiera…
