Au trecut trei decenii și mai bine de când am scăpat de Ceaușescu. Asta la nivel oficial, deoarece tartorul de la Scornicești bântuie din ce în ce mai aprig mentalitățile românilor. Și, de parcă asta nu era suficient, minunea bâlbâită revine la viață cu fiecare zi ce trece. Nu Ceaușescu ca atare – asta ar mai lipsi –, e vorba de vremuri.
Una dintre cele mai nenorocite apucături comuniste e secretomania. Nu trebuie să știe tot prostul ce face statul cu banii lui; asta e opinia celor care ne conduc. Transparență în cheltuirea (a se citi risipirea) bugetului? De unde așa minune? Vă credeți în Germania sau America? Noi suntem în România și știți ce bine mergea țara pe timpul lui Ceaușescu. Bucurați-vă, dragi români, cu fiecare zi ce trece vă aducem ceaușismul tot mai aproape. În timp ce țările responsabil guvernate au făcut publice cheltuielile cu ajutorarea Ucrainei, ai noștri conducători țin totul la secret. Nu știm cât a cheltuit statul, nu știm cât anume reprezintă cheltuieli umanitare și cât militare, nu știm nimic. Asta pentru că aleșii au decis că nu trebuie să știm. Secretul de stat și gata, au închis gura celor care vor să afle ceea ce legea le dă dreptul să știe. E drept că au transpirat ceva cifre, dar nimic mai mult.
O perioadă s-a vorbit dacă n-ar fi bine ca salariile bugetarilor de lux să fie secretizate. Bine, discuția a început de la nivel mai mic, că nu era bine să știe tot poporul ce salariu avea un profesor sau un portar de instituție, dar efectul s-a extins pe verticală, acesta fiind și scopul. Acum secretomania revine în forță; Claudiu Năsui a fost nevoit să se judece cu ASF pentru a ne aduce la cunoștință că șmecherii de acolo nu doar că au salarii nesimțite, dar mai încasează și șaisprezece salarii pe an. Un salariu de Crăciun, unul de Paște, încă unul înainte de vacanța de vară și al patrulea de „ziua ASF”. O instituție sinonimă cu incompetența și iresponsabilitatea își răsfață angajații cu salarii și bonusuri la care bugetarii de rând nici nu știau că pot să viseze. Ei nu primesc al treisprezecelea salariu, darmite un salariu în plus înainte de concediu sau de „Ziua Educație”, că tot s-a sărbătorit nu demult. Vă dați seama în ce hal de țară trăim dacă salariile șmecherilor nu pot fi aflate decât după ce te judeci cu instituția, deși legal vorbind acestea sunt informații de interes public? Secretomania comunistă e singura explicație; și pe timpuri transparența era legală, dar secretul de stat avea prioritate.
Un șmecher din Ministerul investițiilor și Proiectelor Europene a băgat în buzunarul personal o treime din salariul a două angajate. A făcut asta timp de doi ani, deci vorbim de ceva organizat, nu de o „întâmplare”. Numele potlogarului a fost făcut public de presă; ministerul a spus doar că nu tolerează așa ceva și că individul a fost schimbat din funcție, dar nu a dat niciun nume. Secretomanie comunistă, nimic altceva. Mai lipsesc doar Ciucă și Ciolacu cu înfierări de genul „a întinat imaginea partidului”.
Un cunoscut magazin alimentar din oraș a fost închis de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului. Închis, desigur, dar poporanul de rând nu are dreptul să știe de ce anume a fost impusă măsura asta; ce dacă e vorba despre un magazin de unde cumpără mai toată lumea? E evident că a fost vorba despre ceva grav de s-a impus închiderea – între timp s-a remediat –, prin urmare ar trebui să știe și consumatorul ce anume a dus la decizia asta, dar de când are consumatorul drepturi în România?
Nu pot încheia fără a aminti de secretomania din jurul lucrărilor de doctorat. Geme țara de doctori, dar cărțile acestora sunt de negăsit în librării și biblioteci. Cei care insistă să le citească la Biblioteca Națională au parte de refuzuri categorice. Cum e posibil ca atâta muncă intelectuală să fie trecută la secret? Uite că e posibil; ne permitem să risipim valori inestimabile. Da, haz de necaz; în cel mai bun caz e vorba despre plagiat grosolan, iar secretomania are doar scopul de a evita scandalurile de presă care, până la urmă, nu duc nicăieri. Ciucă n-a demisionat și nici nu a dat explicații. La cât de ăăăă e, probabil explica și în ziua de azi, nu mai bine trecem totul la secret și ce nu se știe nu are cum să deranjeze? Așa făcea și Ceaușescu. Și era mai bine pe atunci, nu-i așa?