Chiar de la începutul acestor rânduri vreau să fac precizarea, pentru cei care au fost colegi de facultate (sic!) cu unii politicieni locali, că denumirea de „județ” nu înseamnă doar unitate administrativ-teritorială, ci și judecată, cercetare a unei cauze judiciare, tribunal sau chiar cârmuitor al unui oraș. Învechit, desigur. Termenul, nu orașul! Pe de altă parte, mulți dintre cititorii acestui editorial (repet, cei care nu au băut cerneala la școală!) vor vedea în titlu o eventuală legătură cu povestirea marelui prozator Mihail Sadoveanu. Ei bine, nu are legătură, și dacă tot suntem în dreptul unuia dintre titanii literaturii române, dar și al unui om fără caracter și fără niciun Dumnezeu (vezi trocul ordinar cu comuniștii!), poate mai potrivit pentru titlu ar fi fost „Locul unde nu se (prea) întâmplă nimic”! Afirm asta întrucât, din orice punct de vedere ai căta către meleagurile eminesciene, schimbarea în bine se poate desluși cu mare-mare greutate. Faptul că s-a făcut totuși câte ceva în administrațiile post decembriste ține de ideea că Botoșaniul, fără să vrea, s-a deplasat în siajul lumii din jur. Bine, cu excepția Vasluiului, a Teleormanului și a câtorva județe sărmane care, înțepenite în gheara baronilor locali, nu au reprezentat în toți acești ani decât bazinul din care cu nerușinare aceștia și-au umplut pungile nesătule. Și uite-așa, am ajuns la miezul problemei de azi: baronii locali și județul lor, adică judecata lor. Pentru cei care nu știu la ce oră e ceasul vreau să reamintesc că Botoșaniul, acest loc divin și … „eldoradic” pentru unii, a dat țării noastre capitaliste nu mult cărbune, nu multe cereale și nici altceva de acest gen, ci un prefect, doi președinți de CJ condamnați penal, un deputat (actual primar) așijderea, dar și un cercetat penal, fost europarlamentar. Asta ca să nu mai amintesc de plevușca de primărași sau consilieri care și-au scris memoriile în fața procurorilor! O fi mult, o fi puțin? Dacă e să dăm crezare unui astfel de subiect, e prea puțin având în vedere că „99 la sută dintre politicieni au băgat mânuța în borcanul cu miere”. Dacă e să privim peste întreaga Românie, cu siguranță este mult, puține unități administrative, adică județe, putându-se lăuda cu așa „rezultate”. De bună seamă că vorbele unui alt fost pușcăriaș, și anume Gigi Becali, își au rostul lor, bine definit în societatea noastră compusă din doar două pături sociale, și anume șmecherii și fraierii: prost e cel ce dă, nu cel care ia! Așadar, faptul că unii dintre cei 99 la sută invocați mai sus au căzut în rariștea plasei legii precum fluturele pe lampă nu înseamnă mare lucru într-o societate croită pe tiparul „fură cine poate”! Și culmea, cu cât județele sunt mai sărace, cu atât se fură mai abitir, ultima dovadă în acest sens fiind cazul Buzatu de la Vaslui. Pe de altă parte, este posibil să se fure și din locurile mai cu dare de mână, dar acest lucru nu este atât de vizibil într-o țară prăduită 24 din 24 de ore! De altfel, una e să furi un ou din două și cu totul altceva un ou dintr-un cofraj. Că în ambele cazuri se vede lipsa oului, e foarte limpede, numai că în primul caz rămâi fără omletă, iar în al doilea te amăgești pur și simplu că a căzut pe jos și s-a spart. Drept urmare, nu-l treci în meniu la masa cea de peste o săptămână și nu azi, la micul dejun. Iar până săptămâna viitoare, găinile nației, adică fraierii, vor produce alte ouă pentru șmecheri. Cam așa se petrec lucrurile în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, este foarte posibil ca și în județele mai bogate cei 99 la sută din politică să-și bage mâinile până la coate în borcanul cu miere dar, în aceste cazuri, fraierii se mulțumesc cu cele 28 sau 29 de ouă pe când la noi, într-un județ sărman, orice ou contează și drept urmare se mai găsește câte unul care să gângurească. Revenind la opera Ceahlăului literaturii Române, viața și istoria ne-au demonstrat că pentru a transforma „Țara de dincolo de negură” în „Dumbrava minunată” trebuie musai să folosim „Baltagul”! Figurativ, desigur și nu pentru a concretiza subiectul acțiunii din … „Venea omoară pe Siret”! O să închei polologhia despre județele sărmanilor trecând un pic și prin zona științelor exacte: așa cum în algebră oricât de mic ar fi un epsilon există unul și mai mic, tot așa și în Românica noastră, oricât de sărac ar fi un județ, există de furat, bugăt!
