Nu știu cine anume se ocupă de promovarea imaginii premierului Ciolacu, dar se pare că sunt la fel de amatori ca și cel căruia îi fac reclamă. Când am văzut clipul cu „Voi ce #cumpărațiromânește cu 100 de lei?” am avut impresia că e vorba de o parodie. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că, totuși, e pe bune, nu bășcălie. Bine, având în vedere situația, e bășcălie în toată regula.
Ciolacu se dă de ceasul morții să demonstreze românilor că măsurile fiscale asumate de guvern nu sunt chiar așa împovărătoare cum spun cei din opoziție. El știe că se poate cumpăra consistent cu o sută de lei și chiar a făcut-o, ba chiar a anexat și dovada. Un bon fiscal din care trebuie să înțelegem că, dacă ești chibzuit, poți trăi cu o sută de lei o săptămână sau chiar mai bine. Și cam ce a cumpărat Ciolacu de un sutar? Un litru de ulei, o conservă de pateu de pasăre și alta de porc, un kilogram de zahăr și ceva salam săsesc, două doze de bere, o ceapă sau două (ceva mai mult de două sute de grame), un kil și ceva de mere la reducere, jumătate de kil de barabule, un castravete, o salată, zece ouă, un iaurt, 300 grame telemea de oaie, patru pungi de hârtie, o pungă bio și o pâine. Totalul? Nouăzeci și trei de lei și cincizeci de bani. A uitat să cumpere roșii, că dacă mai lua și roși… Dar tot nu depășea suta; poate doar dacă lua și ceva covrigi de Buzău, să nu uite de unde a plecat.
După cum se poate observa, deși lista pare lungă, nu a cumpărat mare lucru. Exceptând uleiul și zahărul, restul alimentelor înseamnă mai puțin decât o masă pentru o familie cu cinci persoane. Așa e românul, prăjește două ouă și spune că a mâncat. Dar premierul are pretenția că a cumpărat consistent și ne invită să facem același lucru. Fariseism mai mare cam greu de găsit. #cumpărațiromânește, îndemnul unuia care a fost fotografiat cu pantofi de 1.500 de dolari. Pantofi produși în Italia. După ce poza a devenit virală, s-a găsit și scuza românească. Nu Ciolacu și-a cumpărat așa pantofi; i-a primit cadou de la o colegă de partid, la fel ca și pretenarul Simonis; lăsați răutățile, că omul e patriot și cumpără românește. E genul de scuză împrumutată de la liberali; mai țineți minte jelania lui Ioan Balan? Ăla cu „m-am săturat să-i dau numai eu bani de costume lui Ludovic”. Acel Ludovic care nu avea nicio sursă de venit, dar avea pretenție să conducă Guvernul. Cu alte cuvinte, suntem conduși de calici care nu sunt în stare să-și cumpere nici măcar țoalele de pe ei. Și nevolnicii ăștia au pretenția să ne conducă.
Se poate cumpăra consistent cu o sută de lei? Premierul a dovedit cu vârf și îndesat că nu, nu se poate așa ceva. O familie cu cinci persoane – părinții, un copil sau doi și un bunic sau doi – are nevoie de vreo trei sute de lei pentru hrană decentă, dar de cele mai multe ori nu-și permite nici măcar o sută. Zilnic, nu lunar. Asta numai pentru mâncare; pentru igienă, sănătate, sport și educație trebuie alți bani. Și pentru haine trebuie bani, că nu te înțolește nimeni așa cum face cu colegii de partid.
Adunate la un loc, cumpărăturile Ciolacului nu trag la cântar mai mult de cinci kilograme; nici cât să umpli o găleată electorală – nu mai e mult și o să apară în peisaj. Premierul vrea să sublinieze că a crescut puterea de cumpărare, dar în realitate prețurile au luat-o razna rău de tot. Ceea ce înainte se vindea la prețul strategic de 9,99 lei costa acum măcar 16 lei și ceva mărunțiș. Măcar… Cele mai multe produse din gama zece lei fără un ban se vând acum la 17 sau 18 lei. Dar acestea sunt amănunte nesemnificative. Ciolacu știe că se poate cumpăra consistent cu o sută de lei. A demonstrat-o. Și, dacă se poate cumpăra consistent cu un sutar, de ce se încăpățânează să ducă țara de râpă pentru pensiile speciale? Că la magazin o sută de lei e o sută, indiferent că e de la amărât sau de la special. Bine, specialul are mai multe. La fel și Marcel. Lista aia a lui e doar ipocrizie, nu exemplu de urmat.
