În urmă cu ani și ani am simțit o oarecare umbră de simpatie pentru Viorel Cataramă atunci când, invitat fiind la emisiunea lui Robert Turcescu, a reușit să ofere răspunsul corect la întrebarea „Câte pâini și câte ouă se pot cumpăra cu zece mii de lei?” Răspuns prompt: „Un ou și o pâine”. Lui Viorel Cataramă i se pot reproșa o mulțime de lucruri, dar nu i se poate trece cu vederea un merit care lipsește cu desăvârșire politicienilor zilei de ieri, de azi și câți de mâine vor veni. Ca om de afaceri Cataramă era solid ancorat în realitatea cotidiană. Știa care e valoarea banului, știa foarte bine ce se poate cumpăra cu o amărâtă de bancnotă de zece mii. Avea experiența directă a antreprenoriatului și știa pe ce lume trăiește. În legislatura 1996 – 2000, când Cataramă a ocupat funcția de președinte al Comisiei Economice a Senatului, au fost promovate foarte multe proiecte legislative, multe devenind legi. Pe principiul „altul mai bun de unde?” Cataramă era și este de preferat nevolnicilor actuali, care habar nu au pe ce lume trăiesc, dar au pretenția să implementeze reforme economice revoluționare.
Ajuns premier pentru că așa a decis Echipa Câștigătoare din PNL, Florin Vasile Cîțu s-a făcut de râs după ce nu a fost în stare să spună cât costă o pâine. Foarte probabil, întrebarea a fost greșită; Cîțu ar fi putut să spună cât costă berea prin America, dar dacă jurnaliștii n-au avut de lucru și l-au întrebat de pâine… S-a eschivat cu o scuză jenantă – el nu mănâncă pâine; ce dacă panificația este cea mai importantă ramură a industriei alimentare, atât ca număr de angajați, cât și ca cifră de afaceri? E adevărat, consumul de pâine nu e foarte sănătos, dar cifrele sunt în măsură să sublinieze sărăcia cruntă a trăitorilor de pe aceste meleaguri. Mănânci pâine și bei apă… Mai rău ca pe vremea lui Ceaușescu, dar măcar acum nu mai stăm la coadă.
Actualul premier, farsorul de la Buzău, a răspuns cu „Eu cred că se poate cumpăra consistent” la întrebarea ce poate cumpăra cu o sută de lei atunci când ajunge la magazin. Consistent… Un cuvânt foarte frumos când vine vorba despre cumpărături, doar că… Doar că arată cât de rupt de realitatea vieții de zi cu zi e cel care decide politicile economice și fiscale în România. Guvernanții se laudă că datorită eforturilor depuse prețul alimentelor a scăzut, dar vedem cu toții care este realitatea și anume că prețurile au explodat. Amărăștenii nu intră niciodată în magazin să cumpere un produs anume, ci caută la raft produsele cele mai ieftine, altfel nu reușesc să facă față cheltuielilor. Suta de lei nu ajunge decât pentru umplutul unei sacoșe de dimensiuni medii; umplutul unui căruț de market sare bine de suta de euro. Stranierii reveniți în țară se miră mai ales de prețurile alimentelor. În Spania sau Italia, de banii ăștia cumperi mâncare pentru toată luna, la noi de-abia ajung pentru două zile.
Asta e țara, asta e realitatea. Plătim din ce în ce mai mult pentru alimente, deși guvernul ne asigură că s-au ieftinit. Medicamentele de strictă necesitate nu sunt de găsit tot grație implicării responsabile a celor care ne conduc. Iarna se lasă așteptată, dar o să vină, cu noianul ei de scumpiri, însă ai noștri politicieni se gândesc la alegerile de anul viitor, asta este adevărata lor prioritate.
Un mediu de afaceri sănătos se construiește cu oameni responsabili, care au experiența nemijlocită a pieței, nu cu bugetari habarniști, incapabili să alcătuiască lista de cumpărături pentru magazinul din colț. Dar la noi habarniștii sunt cei mai pricepuți la toate și, dacă se întâmplă ceva, vin cu „n-am știut”. Iar în ultima vreme s-au tot întâmplat nenorociri și se vor întâmpla; culegem roadele inconștienței și delăsării semănate de-a lungul a trei decenii și ceva de democrație originală.
E tot mai greu de trăit în țara asta, dar – vorba președintelui – dragi români, nu disperați. Nu mai e mult până la alegeri și atunci o să vi se promită și ceea ce nu visați. Până atunci strângeți din dinți și cumpărați consistent. Consistente sunt taxele încasate de stat din suta voastră de lei, nu cumpărăturile din coș – un căruț consistent costă tot vreo sută, dar de euro, nu de lei.
