Comisia Europeană a anunțat că închide Mecanismul de Cooperare și de Verificare (MCV) pentru România și Bulgaria. În ultimii 15 ani, reformele făcute de România în justiție și lupta anticorupție au fost monitorizate de oficialii europeni. MCV a fost introdus în 2007, la aderarea celor două state la Uniunea Europeană, ca măsură menită să urmărească progresele reformei sistemului de justiție, al măsurilor anticorupție, precum și în ceea ce privește criminalitatea organizată. Comisia Europeană (CE) abrogă acum cele două decizii prin care a fost instituit acest mecanism. Adică, în traducere liberă, suntem curați ca lacrima și justiția noastră e la fel de bună ca a celorlalte state membre ale Uniunii Europene (UE). Așa să fie?
Fără îndoială că la nivel instituțional am atins obiectivele fixate la admiterea în UE. Adică le avem pe toate, inclusiv pe cele menite să mențină balansul puterii și controlul în interiorul sistemului de justiție. Dacă sunt și pe deplin funcționale este o altă discuție pe care UE nu poate și nici nu vrea să o arbitreze. Funcționarii europeni nu stabilesc standarde morale și nici nu determină subordonările politice ale magistraților. Fiindcă acestea sunt oculte și de cele mai multe ori sunt cunoscute doar celor care urmăresc îndeaproape mișcările din justiție și încrengătura de relații din domeniu. Cu alte cuvinte, începând de astăzi suntem pe cont propriu. Și, după părerea mea, aceasta nu este o garanție că în România se va face dreptate. Ba chiar dimpotrivă.
Cel mai recent raport privind statul de drept în cazul României, publicat de CE în luna iulie a acestui an, arată că „România a continuat să aibă o evoluție pozitivă în combaterea corupției” dar și că ne confruntăm cu un îngrijorător deficit de magistrați sau că avem mari probleme în ceea ce privește independența presei. Ambele situații sunt aproape fără rezolvare, sau cel puțin nu în viitorul apropiat. Fuga magistraților cu experiență, cei mai importanți din sistem, este explicabilă prin prisma grabei lor de a prinde pensiile speciale, a căror eventuală reducere nu poate avea efecte retroactive. Pe de altă parte, pentru noii veniți accesul în sistem este deosebit de dificil, aș spune aproape imposibil, față de nivelul deosebit de slab de pregătire al candidaților. Cât despre presă, nu mai sunt multe de spus. La nivel central este complet subordonată partidelor politice, care o plătesc cu generozitate, și patronilor care fac parte din grupuri de interese economice și politice.
În continuare, respectarea statului de drept în cele două țări va fi monitorizată în cadrul Rapoartelor anuale ale CE, întocmite pentru toate statele membre. Spre deosebire de MCV, aceste rapoarte pot duce la sancționarea țărilor care nu respectă valorile democratice europene. În acest sens, iată cel mai recent exemplu, Comisia a recomandat blocarea a 7,5 miliarde de euro pentru Ungaria, care refuză să se alinieze tuturor cerințelor CE în privința a ceea ce organismele europene consideră a fi un stat de drept. Până se ne includă și pe noi în rândul statelor indisciplinate nu mai este mult. Încă vreo două-trei isprăvi ale Curții Constituționale, precum cea de încetare a urmăririi penale ca urmare a prescripției – sever criticată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) – și trecem pe lista neagră cât am clipi. Ceea ce mi se pare foarte probabil.
PS. Nu pot trece fără o evocare, cât de sumară, a unui mare dispărut. Ne-a părăsit Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova, cel care a promovat dincolo de Prut – în vremuri tulburi și sub ocupație rusească aproape totală – limba română și steagul tricolor, cel care a înscris Basarabia pe hartă sub actuala titulatură și cel care, cu toate reproșurile făcute de unioniști, s-a dovedit a fi fost un mare patriot. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
