„Reducerea cheltuielilor publice, combaterea evaziunii şi eliminarea unor privilegii fiscale nu înseamnă austeritate pentru România, ci garanţia că statul rămâne pe drumul creşterii economice”, spune secretarul general al PSD, Paul Stănescu, cel care – potrivit acțiunilor și declarațiilor sale – conduce de facto partidul locomotivă al actualei guvernări. Cam așa cum făcea Dragnea în vremea lui de glorie. Pentru cei care nu știu sau au uitat, Paul Stănescu este „baronul” de Olt care a absolvit la fără frecvență facultatea de agronomie din Craiova, perioadă în care a muncit ca tractorist. Jos pălăria pentru munca de tractorist și ambiția de om simplu, însă întrebarea care se naște este „atât poate România, din punct de vedere administrativ”? Se vede că da.
Reechilibrarea balanței de plăți a țării, respectiv evitarea intrării în incapacitate de plată (nu o spune nimeni, dar acesta este pericolul real), este pragul peste care actuala administrație se chinuie să-l treacă. Nu cum să o facă, din acest punct de vedere, traseul de urmat a fost stabilit fără echivoc de către Comisia Europeană, ci cum să comunice. Cum să transmită socialiștii activului de partid, miilor de atârnători din ministere, agenții guvernamentale, consilii județene, municipale și orășenești, din inspectorate și directorate, că trebuie să taie din salarii și sporuri fără să riște o revoltă? Au găsit rezolvarea, mimând o gâlceavă. Deși știu bine că nu au cum să evite măsurile de austeritate, cele două partide din coaliție se prefac că nu se înțeleg asupra lor.
Public nu au comunicat, totul se desfășoară pe canale interne. Iar liderii celor două partide pretind că nici măcar ei nu știu exact ce va cuprinde proiectul pe care guvernul a afirmat deja că vrea să-și asume răspunderea, pentru o adoptare mai rapidă. Păi dacă nu știți, atunci din ce vă luarăți, maică? Iată, cât de simplu este să-i prinzi cu minciuna. Evident că știu ce trebuie să facă – fiindcă li s-a spus de la Bruxelles, nu din capetele lor – dar le e teamă să o spună public și se împing unul pe altul în fața microfoanelor, ca într-o grupă de copii de grădiniță pe care-i întreabă educatoarea cine a spart piticul de ipsos din curte.
Aparent, liberalii cer eliminarea din proiect a impozitului de 1% pe proprietățile care au valoare însumată mai mare de 500.000 de euro; un plafon pentru taxarea profesiilor liberale; eliminarea creșterii impozitului pe dividende de la 8% la 10%; menținerea pragului de 500.000 euro pentru microîntreprinderi și păstrarea cotei unice. „Nu putem fi de acord cu orice”, spune deputatul PNL Robert Sighiartău, deși și el știe prea bine ce este de făcut, ce ni s-a cerut să facem ca să mai primim bani de la organismele internaționale care ne finanțează. Problema liberalilor este aceeași: cum să comunice public un grup de măsuri care le va afecta grav baza electorală. Zeci de mii de firme se vor închide și, cel mai probabil, foștii mici patroni vor emigra în masă.
Prim-vicepreședintele PNL, Rareș Bogdan, spune că „s-a terminat cu binele” și că liberalii vor fi „extrem de duri” și vor reacționa la orice atac venit din partea PSD. O declarație de operetă bufă (comică, n.a.) fiindcă tot el a subliniat că „partidul nu va ieși de la guvernare”. Socialiștii râd de se prăpădesc de bufonul liberal, ei știu prea bine că în afară de Rareș Bogdan nu sunt alți liberali care să îi confrunte frontal, cel puțin cât îl au pe Ciucă președinte. Iar o eventuală înlăturare a lui Ciucă este imposibilă, câtă vreme Johanis își exercită mandatul de președinte. Așadar, lui Ciolacu, în virtutea prieteniei sale cu Ciucă, nu-i rămâne decât să meargă înainte, pe ceea ce a anunțat deja că va face, menajându-i pe liberali pe ici pe colo, în puncte mai puțin importante dar care le pot da oarecari satisfacții. O comedie a erorilor care ne va costa extrem de scump.
