În ultimele zile am scris în Monitorul despre un șir de tragedii. O femeie moare în spital, deși trimite mesaje toată noaptea medicilor, o alta se aruncă cu copiii în brațe pe geam, un drogat omoară doi tineri pe litoral după ce e lăsat de poliție liber să conducă, deși era complet în neregulă.
Reacția furioasă (și impresionantă prin solidaritatea ei) a oamenilor din Botoșani și chiar din restul țării arată că am ajuns la un moment de cotitură, care arată colapsul aproape complet al capacității de reacție administrativă în țara noastră. Am ajuns până la urmă, după atâția ani de contraselecție în politică, la un nivel de nepricepere absolut de speriat la toate nivelurile.
Oamenii vor dreptate pentru tânăra decedată în spital, pentru cei omorâți pe marginea străzii de un dement drogat, pentru cei cu probleme psihice pe care nu îi ajută absolut nimeni. Ies în stradă pentru că nu mai au încredere absolut deloc în autorități, iar în ritmul acesta vom trăi într-o țară unde trebuie să ne facem dreptate singuri.
Politicienii s-au ascuns, cum fac de obicei, nimeni nu mai e prezent în viața publică, așteaptă să treacă valul și să uităm. În mod normal am fi avut, după tragedia de la Maternitate o conferință de presă, în care directorul spitalului explica ce și cum, datele pe care le are. Nu s-a întâmplat asta, cică astăzi. Eu îl înțeleg pe directorul Angel Iulian Călin. A fost numit șef acolo de președinta CJ, Doina Federovici, pentru că e pesedist și trebuie să mănânce o pâine albă, nu pentru a gestiona crize de acest gen. Așa că l-a trimis la înaintare pe purtătorul de cuvânt, iar el a fugit, l-am auzit apoi la o televiziune declarând „Vinoveții (sic) vor plăti”, atât. Cum spuneam, capul lui Moțoc.
Însă indiferent ce povești veți auzi de la autorități, realitatea e asta, au fugit de oameni și au transmis presei comunicate tembele.
Au suspendat niște cadre medicale fără absolut nici o anchetă doar pentru că oamenii cereau asta. Cei de la minister au găsit nereguli la spital pentru că trebuiau să găsească, sute de botoșăneni erau în stradă de trei zile.
Un populism grețos care nu face decât să tragă de timp, iar după ceva vreme vom constata din nou că nu s-a întâmplat nimic.
E normal să cerem ca vinovații să fie pedepsiți, dar nu după metoda vrem capul lui Moțoc. Am citit sute de mesaje în care medicii erau făcuți asasini, trebuie omorâți, dați afară, băgați în pușcărie. Toți, fără deosebire. Iar politicienii exact pe asta mizează. Vor arunca un cap, două, mulțimii furioase, noi ne vom întoarce acasă, doar pentru a constata că nu s-a rezolvat nimic, nu s-a schimbat nimic.
Avem o problemă de sistem, de fapt. Sistemul sanitar – la fel ca învățământul, sportul, cultura, economia, justiția – e bolnav. Grav. Zilele astea asistăm doar la rezultate, ne mai convingem o dată că corupția ucide, la propriu.
Ministrul Rafila, unul din cei mai puturoși membri ai guvernului, va ieși gomos la tv să ceară niște demisii, așa cum a făcut după cazul cu femeia însărcinată moartă în fața spitalului la Urziceni, și gata. Ori ministrul respectiv abia acu se ocupă de strategia pentru pacienții bolnav de cancer. Care mor. Lipsesc, de luni de zile, pastile pentru o grămadă de boli. Iar bolnavii mor. De cele 25 de spitale noi care trebuiau construite cu bani europeni nu se mai aude nimic, deși banii sunt. Iar pacienții mor. Lipsa de personal în spitale este cronică. Iar bolnavii strigă degeaba după ajutor până mor.
Ministerul sănătății a primit 400 de milioane de euro pentru digitalizare. Au spus că nu au nevoie de ei și să ia europenii banii înapoi, dacă nu toți, măcar jumătate. Însă la internarea în spital sau la prezentarea la urgențe trebuie să scrii de mână o carte pentru fiecare pacient, iar medicii și farmaciștii nu pot da rețete pentru că sistemul informatic crapă zilnic.
Cam așa arată tabloul general, la care se mai adaugă și elementul uman din sistem. Însă a arunca anatema pe toată lumea din sistemul sanitar e o exagerare de care tot politicienii populiști vor profita, pentru a nu mai fi ei arătați cu degetul, că asta e grija cea mare, să găsim repede un vinovat și să uităm de toate astea, să facem iar poze frumoase de pus pe Facebook pe la spectacole artistice.
Nu văd, deocamdată, posibilitatea de a exista o anchetă care să aibă ca rezultat faptul că asemenea tragedii nu se vor mai întâmpla. Cei care greșesc trebuie să plătească, evident, dar dacă mâine are loc o tragedie similară, înseamnă că, vorba unui coleg, începem să trăim într-un abator. Dacă nu cumva am început deja. Plătim bani la stat ca să fim furați și să murim.
