Faptul că primele școli din lumea asta au luat ființă și au funcționat sute de ani în incintele sau în preajma lăcașelor de cult este știut de oricine care n-a băut cerneala în timpul orelor de clasă. Bineînțeles că procesul de învățământ era clar influențat de dogmele religioase specifice acelor așezăminte, aspect care nu făcea altceva decât să legitimeze apartenența trăitorilor de pe respectivele meleaguri la monoteismul religios al strămoșilor lor. Astfel, adepții islamismului se pot mândri cu cea mai veche universitate din lume fondată în anul 859 (Al-Karaouine din orașul Fes, Maroc) iar creștinii cu Universitatea din Bologna (1088), Oxford (1096), Salamanca (1134) sau cea din Paris fondată de Biserica Catolică în 1170. Cât privește România, prima universitate a fost fondată la Iași în 1860 dar dacă e să privim peste întreg arealul românesc atunci cel mai vechi edificiu de învățământ superior este „strămoșul” Universității din Cluj, respectiv Colegiul Major Iezuit înființat în orașul transilvan în anul 1581. Coborând în ierarhia didactică, prima școală românească își face apariția în anul 1583 la Brașov, în curtea Bisericii Sf. Nicolae. Nu aș fi făcut această incursiune sumară și stângace prin istoria edificiilor școlare și religioase dacă nu mi-ar fi ajuns la urechi o inițiativă de toată lauda a unui preot botoșănean și a familiei dumisale cu reprezentanți emblematici în mediul didactic. La 440 de ani distanță de la prima școală românească întemeiată în curtea unei biserici iată că în anul de grație 2023, tot în curtea unei biserici se întâmplă ceva extrem de important pentru comunitate: „Tabăra din curtea bisericii” este forma de organizare a unei școli de vară puse în practică de preotul paroh al Bisericii Sf. Dimitrie din municipiu, Ștefan Grădinaru. Astfel, 50 de copii având vârste între 7 și 14 ani sunt angrenați în tot felul de activități educative sub supravegherea profesorilor și educatorilor, spre bucuria lor dar și a părinților care, angrenați cu joburile lor, au câteva ore certitudinea că ale lor odrasle sunt în siguranță și desfășoară activități artistice, sportive sau distractive, sub directa îndrumare a unor cadre didactice. Faptul că toată această activitate (inclusiv o masă gratuită) stă sub semnul voluntariatului, reprezintă un aspect extraordinar de benefic pentru copii și familiile lor și extrem de nobil și creștinesc pentru organizatori. Din informațiile pe care le dețin, în municipiul Botoșani acest concept de școală de vară este pus în practică nu numai la Biserica Sf. Dimitrie ci și în alte lăcașe de cult dintre care amintesc Biserica „Vovidenia” (preot paroh Partenie Apostoaie) și Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”. În condițiile în care vacanța atât de mult așteptată de către elevi reprezintă o adevărată provocare pentru părinți care ocupați până peste cap cu slujbele lor, se văd în imposibilitatea de a-și supraveghea copiii pe durata orelor de muncă, acest demers al slujitorilor bisericii este demn de toată lauda. Cât privește unele poziții de Gică Contra ale celor care nu prea sunt duși la biserică, vreau să subliniez ideea că omenii, de-a lungul istoriei au conviețuit în pace și armonie nu de frica polițiilor sau milițiilor ci de frica lui Dumnezeu, poruncile divine devenind ulterior literă de lege pentru autorități. Așadar, copiii nu sunt îndoctrinați așa cum ar susține cârcotașii ci sunt efectiv educați în spiritul învățăturilor creștin ortodoxe, învățături care guvernează viețile și activitățile a peste 90 la sută dintre români. Și așa cum ateismul dispare ca prin minune atunci când turbulențele zguduie avionul la zece mii de metri înălțime, aproape la fel ar trebui să ne miște vorbele ilustrului matematician și filozof francez Blaise Pascal care, în secolul 17 afirma: „ Dacă cred ca există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există și El există cu adevărat, atunci am pierdut totul.” Iar faptul că biserica a început să vină către oameni ținând cont de necesitățile și dorințele lor, reprezintă fără îndoială o inițiativă demnă de toată lauda, o inițiativă care trebuie încurajată și susținută de către autorități în contextul actual al disoluției continue și cvasitotale ale valorilor morale din ciudata societate neomarxistă, progresistă și globalistă care prinde tot mai mult contur în fața urmașilor noștri. Oricât de moderni și emancipați am fi, valorile morale pe care ni le-au transmis din generație în generație înaintașii noștri nu trebuie abandonate și date la coș pentru că, în comparație cu noile curente, acestea și-au demonstrat cu vârf și îndesat utilitatea, menirea și rolul lor constructiv de-a lungul secolelor. Am făcut această paranteză exact din motivul de a contracara atitudinile ostile ale unora vizavi de o inițiativă extrem de utilă și benefică.
Școala din curtea bisericii – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Negustorie cu clădiri de patrimoniu – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre subiectele dezbătute în cea mai recentă ședință a CL Botoșani a avut ca … „obiecte ale muncii”, două clădiri istorice, de patrimoniu,...
Editorial
O posibilă explicație – Ciprian MITOCEANU, scriitor
N-au mai rămas prea multe zile până când vom fi chemați (din nou) la urne. S-a mai întâmplat în noiembrie, dar nu s-a pus...
Editorial
Al șaptelea val – Dumitru MONACU, scriitor
Frământările sociale din ultima vreme nu sunt singulare în istoria recentă a românilor. De-a lungul ultimelor două secole, istoria a consemnat multe asemenea momente....
Editorial
Legea junglei din Absurdistan – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E din ce în ce mai interesant de trăit în România, asta dacă ai ceva genă de masochist. Avem legi, dar aplicarea acestora depinde...
Editorial
Exemplul personal – Virgil COSMA, jurnalist
În sfârșit, un film urmărit pe toată planeta și care stârnește valuri interminabile de comentarii, fiindcă ne privește pe toți, părinți, bunici și copii....
Editorial
Cel mai (ne)iubit dintre pământeni – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Se pare că, uneori, lucrurile se aranjează așa cum ar trebui. Evenimentele de la finalul anului trecut, care încă mai au ecouri în societatea...
Editorial
Piedone, comisarul cu … (k)armă – Dumitru MONACU, scriitor
Periplul moldav al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Cristian Piedone Popescu s-a lăsat cu amenzi mari, opriri temporare ale activității și mare panică...
Editorial
Justiție pe pauză – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e zi în care să nu aflăm din presă despre tot felul de potlogari pe care justiția i-a scăpat de pedeapsă prin deja...
Editorial
Enigme deocamdată – Dumitru MONACU, scriitor
Pe perioada celor peste 35 de ani de pluripartidism românesc au existat oameni, partide, curente sau tendințe politice care s-au pulverizat în neant în...
Editorial
Când disciplina devine opțională și criza educațională românească – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva ani, un românaș revenit din Spania pe meleagurile natale s-a declarat îngrozit de nivelul violenței din școlile românești. Păi dacă se întâmpla...
Editorial
Unde ne ducem? – Virgil COSMA, jurnalist
Prima vizită externă a președintelui interimar Bolojan, în afară de cea tradițională de la Chișinău - care nici nu ar trebui să fie socotită...
Editorial
Lecțiile neînvățate ne lasă repetenți – Cătălin MORARU, redactor șef
E important să înțelegem dacă am învățat ceva din lecțiile primite în ultimele luni, în materie de democrație sau de cât de repede poate...
Editorial
Proști, deștepți, frustrați și invidioși – Dumitru MONACU, scriitor
Încerc acum, după ce s-a tras cortina peste al doilea act al parodiei prezidențiale, să înțeleg ce i-au mânat în luptă pe susținătorii zeloși...
Editorial
Simulăm până reușim sau ne prefacem că reușim? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plin sezon de simulare a examenelor naționale. Săptămâna aceasta tocmai s-a terminat cu simularea Evaluării Naționale, iar săptămâna viitoare începe simularea examenului...
Editorial
Cozi de topor la … cozi de topor – Dumitru MONACU, scriitor
De când e lumea și pământul, stăpânirea unei nații de către alta a avut la bază suportul cozilor de topor. Adică, mai pe șleau...
Editorial
Impostură și oportunism – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Paradoxal, deși criza în care se zbate țara devine tot mai gravă pe zi ce trece, numărul celor care au pretenția că ne pot...
Botoșani
cer fragmentat
-0
°
C
2.7
°
-0
°
87 %
1.3kmh
73 %
D
1
°
lun
5
°
mar
7
°
mie
6
°
J
7
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Pentru cei care uită cam repede prin ce-am trecut e necesară o excursie la gară.
EDITORIAL
Unul dintre subiectele dezbătute în cea mai recentă ședință a CL Botoșani a avut ca … „obiecte ale muncii”, două clădiri istorice, de patrimoniu,...
EPIGRAMA ZILEI
Când s-a întors din armată
Nu a mai găsit-o fată;
Azi, alt șoc l-a dărâmat:
A găsit-o, dar ... băiat!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...