Pentru a fi înțeles așa cum îmi doresc, din capul locului vreau să precizez că nu sunt nici pe departe un pudic, din contră, nimic din tot ce este omenesc nu-mi e străin. Cu toate că limitele între care îmi las să-mi zburde mintea sunt extrem de largi, exageratele tendințe spre promiscuitate de care ne poticnim în media, în online, pe stradă sau la locul de muncă îmi provoacă un profund disconfort auditiv și vizual. Peste tot, noianul de cuvinte și expresii în care sunt incluse sub diverse forme acele neaoșe cuvinte care încep cu „f” și „p” ne inundă mai ceva ca ploile torențiale abătute în ultima perioadă prin sud-vestul țării. Dar ceea ce mi se pare cel mai anapoda în această chestiune este viitura de cuvinte, expresii și gesturi obscene care și-au găsit adăpost într-un domeniu considerat de când lumea drept altar al frumosului, și anume arta. Mai exact, cea de-a șaptea artă, adică cinematografia. Am urmărit în ultimele luni mai multe filme românești nou apărute, în care fatidicele cuvinte și gesturi cu explicit mesaj sexual sunt la ordinea zilei. Un exemplu edificator în acest sens este filmul „Taximetriști”, unde expresiile vulgare sunt prezente aproape la orice secvență. Deși subiectul filmului are un cu totul alt sens decât sexualitatea sau erotismul, cinefilul este parcă împins de pe traseul gândit de producători către o străduță sordidă cu case având perdeluțe roșii. Este adevărat că în viața de zi cu zi fiecare dintre noi spunem prostii, înjurăm adeseori birjărește sau folosim expresii colorate pentru a fi mai conturați în ideile exprimate. Numai că de aici și până la a utiliza în orice frază vorbe demne de filmele XXX este o cale mult prea lungă. De altfel, impactul acestui gen de limbaj vizavi de cinefili cu siguranță nu este cel dorit de regizori sau scenariști, din moment ce în mediul online nu este distribuită vreo perlă actoricească a protagoniștilor sau vreo scenă antologică, ci o fază cu talentata Victoria Răileanu angajată într-un monolog porno de toată frumusețea. Repet, sunt situații când cursul acțiunii, situația în sine, conduce la necesitatea folosirii unor cuvinte sau expresii mai picante. Dar de aici și până a le folosi aproape sistematic e o cale extrem de lungă pe care, din păcate, oamenii din spatele camerelor o parcurg extrem de ușor. În același context vulgar și promiscuu se situează și foarte multe „producții” pe rețelele de socializare. Dintre toate, TikTok-ul conduce detașat în topul vulgarităților, o sumedenie de cocalari și pițipoance abordând numai subiecte sexuale și folosind la greu acele cuvinte care încep cu „p” și „f”. Până la urmă nu ar fi mare scofală faptul că niște neregulați își exprimă frustrările în fața lumii întregi. Problema e că pe această rețea sunt prezenți o mulțime de copii care absorb ca pe aer toate aceste elucubrații sexuale ce le invadează device-urile de cum le deschid. Și dacă tot am ajuns în zona rețelelor de socializare, Facebook-ul lui Zuckerberg este de departe schit monahal în comparație cu bordelul de pe TikTok. Așa stând lucrurile, mă miră două aspecte: unul se referă la obsedații semeni ai noștri care încă nu au aflat că doar în dormitor, în intimitate, se poate spune și se poate face orice, iar altul la faptul că nu funcționează nici cea mai mică cenzură pe această rețea de socializare. Poate unii ați strâmbat din nas când ați citit acest cuvânt năclăit de amintiri urâte dintr-o epocă și mai urâtă dar, vorba latinului, „Est modus in rebus” adică este o măsură în toate. Cu siguranță că, pe lângă altele, și aceasta este o cauză a numărului foarte mare de mămici-copii din România. Continuarea căderii pe această pantă exagerată a sexualității în public va avea efecte pozitive doar în domeniul imobiliarelor, în sensul că nu va mai fi nevoie de dormitoare, ci doar de livinguri mari, open space, cu vedere obligatorie la stradă, iar efectul negativ îl va resimți din plin industria textilă. Care industrie textilă? Aia pe care noi nu o mai avem din anii 90!
