Festival de ticăloși și ticăloșii. Asta a devenit scena politică în ultima perioadă. După ce ani de zile a arătat cu degetul spre PSD, acuzând partidul-stat că nu-l lasă să-și pună în practică promisiunile din campania electorală, Iohannis – doar Iohannis, pentru că e enorm spus președinte – a pus în practică înțelegerea secretă cu pesediștii și i-a adus la putere. Și pentru că nu-i place să facă lucrurile pe jumătate, și-a adus partidul în situația de a tremura pentru pragul electoral. Cred că e cazul să precizez că e vorba despre PNL; nu de alta, dar cine mai știe din ce partid face parte, de fapt, Iohannis?
Greva din învățământ a părut să fie scânteia de care avea nevoie societatea pentru schimbare. Gândită ca o farsă de liderii de sindicat la comanda PSD, protestul dascălilor a scăpat de sub control, astfel încât șefii sindicatelor s-au grăbit să-i pună cruce. Dacă profesorii vor obține ce li s-a promis rămâne de văzut. Puțin probabil… De regulă, se vehiculează procente, dar în școli ajung grile în care „creșterile substanțiale” sunt sensibil mai mici. Știu din proprie experiență; în urmă cu ceva ani, la trei milioane salariu, creșterea de 10% a însemnat, de fapt, doar o sută de mii vechi în plus. În politică, matematica practică nu bate niciodată cu cea teoretică.
Însă lucrurile încep să se miște în direcția potrivită și poate cel mai important câștig al grevei este compromiterea totală a președintelui Iohannis. Acel Iohannis care a lansat proiectul România educată. Acel Iohannis care s-a răstit la profesori și puțin a lipsit să o dea în expresii gen Dana Budeanu. A întrebat cum îndrăznește cineva să pună în pericol examenele copiilor. Tocmai el, care a fugit de la negocieri cu sindicatele. Se spune că s-ar fi refugiat pe la Neptun, dar nu există confirmări oficiale. Pur și simplu a fugit, și-a bătut joc și de dascăli, și de elevii de mila cărora tuna și fulgera. A făcut ceva pe rolul lui de mediator și a plecat să se odihnească. A început să se discute despre suspendarea individului despre care se spune că ar fi președinte, ceea ce n-ar fi un lucru rău, mai ales dacă Iohannis ar fi trimis la catedră, să se bucure nemijlocit de proiectul lui de țară; încă mai are catedră rezervată la Sibiu.
Suspendarea lui Iohannis e mai necesară ca oricând, măcar așa se mai poate salva ceva din deceniul de care și-a bătut joc cel numit Dulapul secuiesc, dar încă nu se înghesuie nimeni să ridice piatra care va declanșa avalanșa. Primii ar trebui să fie liberalii, care îi datorează lui Iohannis căderea în sondaje. Partidele din opoziție au șansa de a se evidenția, dar se codesc suspect de mult. Iohannis trebuie să plece, e cel mai bun moment să fie scos din politică. Omul e o catastrofă totală, nu a îndeplinit nici măcar una dintre promisiunile de campanie. Proiectul lui de țară e o glumă sinistră; pe paginile din social media nu s-a mai postat nimic de un an și ceva. Nici măcar mimarea interesului.
Și, de parcă nu era de ajuns, acum l-a uns premier pe Marcel de la Buzău, un individ asupra căruia planează mai mult decât bănuieli. Activistul Valeriu Nicolae a cercetat prin trecutul actualului premier și ce a găsit e în măsură să ne îngrozească. Educație dubioasă, experiență profesională ridicolă, nepotism și mânării cât încape, dar carieră politică extraordinară. Dacă și un sfert din ce scrie Valeriu Nicolae e adevărat, Ciolacu ar trebui fie să demisioneze, fie să-l cheme pe activist la tribunal pentru calomnie. De preferat ar fi să demisioneze, dar de unde așa minune?
Despre guvern, ce să mai vorbim? O adunătură de toată jena, de specialiști în orice, mai puțin în domeniul peste care au fost stăpâni. O bătaie de joc, nimic altceva. Genul de bătaie de joc care ar trebui să ne scoată în stradă, dar se pare că am obosit să ne revoltăm, iar televiziunile de partid ne bagă în cap că revolta e degeaba; după ce pleacă unii, locul lor e luat de alții și mai incompetenți. Mulți se întreabă cum îi mai rabdă pămânul. Nu pământul e cel care-i rabdă, noi îi răbdăm.
