Săptămâna trecută șeful Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), Lucian Heiuș, a demisionat intempestiv, prevenind o demitere cu scandal. Premierul Ciucă și aliatul său Ciolacu – încă președinte al Camerei Deputaților – se pregăteau să-l scoată țap ispășitor pentru o presupusă gaură de 20 miliarde din buget, fiindcă nu ar fi colectat suficient de la marii contributori. Heiuș scrie în schimb, pe demisia publicată pe internet – că așa este la modă acum, că a atins toate jaloanele PNRR și și-a depășit planul atât la colectare cât și la rambursările de TVA. Unul sau doi din trei mint și, chiar dacă subiectul pare lipsit de importanță, în realitate este o bună radiografie a guvernării de astăzi.
Ce spun actele contabile? Că cei mai mari datornici la bugetul de stat sunt chiar companiile de stat. Care își mențin statutul de instituții de binefacere pentru marii protejați ai politicului, colțul de rai în care pilele de partid, amantele și beizadelele regimului taie frunză la câini pe salarii astronomice. Această stare de fapt nu este o noutate: firmele private plătesc iar cele de stat, nu. În primul trimestru, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, întârzierile la plată din mediul privat s-au redus în timp ce cele ale firmelor de stat au crescut.
Nu toate companiile deținute de stat au datorii. Cele din sectorul energetic sunt mari contributori la buget. Majoritatea celorlalte au însă un istoric îndelungat de pierderi financiare, mai ales în domeniul transporturilor. Un domeniu care în privat duduie de comenzi și profituri, la stat este gaură neagră fără vreo șansă de redresare. Guvernul doar „constată” că veniturile sunt sub așteptări și că încasările din impozitul pe profit sunt aproape la jumătate față de anul trecut. De aceea, ministrul finanțelor Adrian Câciu susține sus și tare că nu este vorba despre vreo „gaură” în buget ci doar despre o încetinire a încasărilor.
Aflat în afara problemei, orice cetățean se poate întreba legitim ce fac miile de funcționari de la Secretariatul General al Guvernului, de la Comisia Națională de Strategie și Prognoză – ce pompos sună, îți și imaginezi câteva sute de specialiști studiind atent tendințele economiei și elaborând studii aplicate pentru bunul mers al țării – de la Ministerul de Finanțe, de la ANAF și de la cele câteva zeci de agenții guvernamentale adiacente. Cum ce fac? Iată, aflăm din chiar gurile reprezentanților săi autorizați: „constată”. Adică exact ceea ce poate să facă și nea Ion din Cuca Măcăii, cu pensia lui de 1.500 lei și nu un salariu de 15.000 lei, fără să fie specialist în macro-economie.
Potrivit înțelegerii dintre PNL și PSD, conducerea fiscului revine partidului care nu deține Finanțele. Așadar, odată cu rocada dintre PSD și PNL la funcția de premier, finanțele vor reveni liberalilor, iar ANAF va fi preluat de PSD. Cine și cum? Nu știu nici ei, încă negociază iar „rotativa” este blocată de greva cadrelor didactice. Sindicaliștii din celelalte domenii bugetare amenință și ei cu greve. Legea privind grila unică de salarizare întârzie, guvernul se întrece în promisiuni iar impresia generală, creată de toate aceste mișcări, tergiversări, indecizii și ezitări este de debandadă pe toate palierele, generată de o incompetență imposibil de imaginat în vreo altă țară europeană.
Una dintre cauzele interminabilelor crize sociale generate de raportul dintre veniturile individuale și evoluția prețurilor la energie, alimente și bunuri de larg consum este tocmai această incapacitate cronică a politicului – alimentată de interese electorale – de a stabili o grilă unică de salarizare a bugetarilor. Nu se va face – sau cel puțin nu într-o formă echitabilă, vor fi găsite din nou paleative, care să închidă temporar gurile ba ale unora ba ale altora dintre protestatari. Iar la întrebarea din prolog – cine minte, stânga sau dreapta din guvern? – răspunsul vine singur: ambele.
