În urmă cu trei decenii și ceva lucrurile erau clare. Pentru tot ceea ce aveam trebuia să mulțumim Conducătorului Iubit și Partidului. Mulțumim pentru minunatele condiții de viață, pentru apartament, loc de muncă și butelie. Azi e cam aiurea să vezi că cei care pupă la greu dosul lui Ceaușescu nu sunt în stare să aprecieze la adevărata ei valoare o butelie. Până la urmă, se ajungea tot la Ceaușescu, deoarece el și cu savanta erau singurii individualizați la capitolul ode și mulțumiri. Partidul era o entitate cam fără nume – partidul e în toate, versul lingăului George Lesnea -, dar Ceaușescu era singurul individualizat, singurul care avea parte de mulțumiri personalizate.
Politicienii zilei de azi se dau peste cap să prindă rândul la mulțumiri. Televiziunile de partid și presa afiliată se dau de ceasul morții să promoveze în mințile românilor tot felul de parveniți politici din cauza cărora se întâmplă lucruri bune în România. Fără ei ne-am duce la vale, n-ar mai răsări soarele și nici nu s-ar deszăpezi drumurile în aprilie. Ceaușescu era mic copil pe lângă specialii zilelor noastre.
De ceva zile aleșii se dau de ceasul morții să convingă pe cât mai mulți cât bine au făcut ei la popor. Au luat „toate măsurile” pentru ca pensiile și o parte din salarii să fie încasate în avans, să aibă oamenii cu ce face Sărbătorile Pascale. Și „grija” asta nu e nouă; se întâmplă cam în fiecare an. Aleșii iau „toate măsurile” ca românii să aibă ce cheltui de sărbători.
Într-o țară civilizată, cu un sistem de pensii funcțional, grija asta a guvernanților ar fi total aiurea. Pensionarii și pălmașii de la buget ar avea cu ce să-și facă sărbătorile și fără mila guvernanților care, iată, plătesc pensii în avans, bagă bani pe cardurile sociale. Dacă n-ar fie ei și eficiența lor, pensionarii ar muri de foame. Nu e firesc ca, după o viață de muncă, pensia să nu ajungă de la o lună la alta în condițiile în care, s-avem iertare, pensionarii români sunt foarte cumpătați când vine vorba de sărbători. Nici n-au altă variantă, de altfel. Cu ani în urmă, când Iliescu punea bazele democrației originale, la televizor s-a difuzat un reportaj din piețele bucureștene. Întrebată de reporter ce anume are de gând să pregătească pentru masa de Paște, o bătrână a răspuns simplu „cartofi fierți, mai mult nu-mi permit”. Indiferent ce vor să ne bagă cei de la butoane în cap, de atunci și până acum situația pensionarilor s-a înrăutățit. În ultima vreme prețurile au luat-o razna, puterea de cumpărare s-a dus dracului, că altfel nu poți spune, iar vina nu trebuie căutată decât la guvernanți. Sunt în stare să renunțe la fondurile europene doar să nu-și piardă pensiile speciale și privilegiile. Despre asta e lupta lor, nu despre pensiile amărâților, dezvoltare sau nivel de trai. După sărbători urmează rotativa guvernamentală. Sau ar trebui să urmeze, deoarece cine ia guvernarea acum nu mai pupă în Parlament la anul, cel puțin în cazul liberalilor. Asta e grija cea mai mare, nu faptul că pensionarii nu au ce pune pe masă de Paște dacă nu le vine pensia cu trei zile mai devreme.
Ne-au adus la un nivel jalnic și, de vreme ce se poate și mai rău, se străduiesc să ne ducă și mai jos. Și pentru asta au pretenția să le mulțumim că, vezi frate, au „luat toate măsurile” ca pensiile să fie livrate în avans. Atât sunt dispuși să facă pentru români în condițiile în care ar putea să facă mult mai multe. Marius Budăi s-a lăudat pe pagina personală că pensiile se plătesc mai devreme cu patru zile, „astfel încât părinții și bunicii noștri să aibă timp pentru a-și face cumpărăturile specifice sărbătorilor pascale”. Cât cinism… De parcă timpul le lipsește seniorilor, în rest au de toate. Nu timpul e problema, ci banii. Fără amărâta de pensie, cei mai mulți nu au nici bani pentru cartofi sau orez. Grija puternicilor zilei pentru oamenii de rând. Nu mai bine renunțați la pensiile speciale? Așa, ca variantă de lucru.
