În cele peste 250 de editoriale pe care le-am publicat în paginile „Monitorului de Botoșani” am abordat, de cele mai multe ori cu spirit critic, aproape toate domeniile posibile: politică, social, sănătate, învățământ, economie, educație (normal ar fi fost ca această direcție să se includă în învățământ, dar nu este deloc așa în Românica noastră!) sport, relații umane, hobby-uri și pasiuni, etc. Cum spuneam, peste 90 la sută dintre editoriale au fost atinse de virusul criticii pentru că, vorba cuiva, „avem cu ce!”. Avem ce critica în țara noastră dragă, zeci și sute de ani de-acum încolo. Întotdeauna am încercat să fiu echidistant, obiectiv și pragmatic. Deși în mare parte mi-a reușit acest lucru, constat că oricum și oricât aș scrie despre un subiect, există cineva care nu-mi agreează poziția și mă „recompensează” zilnic cu un dislike, adică un „minus unu” hotărât de vreun resort interior al respectivului. Indiferent ce aș scrie, despre Biblie sau Kamasutra, despre armată sau șatră, despre politicieni sau curve, despre PSD sau PNL, acel cineva probabil întâi apasă pe „dislike” apoi citește articolul. Am încercat să-i găsesc o explicație, o circumstanță atenuantă, dar nu am reușit. Cu siguranță în mintea-i umbrită de frustrări, persoana mea îi este un dușman sadea. Dar ce Dumnezeu i-am făcut? Sau le-am făcut, că e posibil să fie vreo doi trei corifei de planton la butonul „dislike”. Nu le-am luat casa, nu le-am luat funcția, nu le-am luat femeia (eventual, a venit ea singură!), nu i-am calomniat, nu le-am luat pâinea de la gură. Poate i-am persiflat un pic prin epigramele sau pamfletele mele! Asta e singura explicație care stă în picioare. Și, e limpede, prostul nu știe de glumă. Poți să-i faci orice, dar să nu-l iei în balon! Un om deștept ar zâmbi cu amărăciune, ar încerca să elimine cauza și nu efectul, adică scrierea acidă, și ar merge înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din păcate, prostul, fiind și laș pe deasupra, nu poate reacționa decât vărsându-și otrava-i secretată de niște glande neverosimile din țeastă peste creierul mic și neted care comandă instantaneu apăsarea pe butonul „dislike” de parcă asta i-ar aduce liniștea, satisfacția și motivația de a trăi printre oameni. Probabil, după aceste scrieri, nu voi fi păsuit nici în perioada în care văduvitul frustrat pleacă în concediu și voi beneficia chiar și pe perioada sejurului său bazat pe vouchere de vacanță, de „binemeritatele” dislike-uri ca să îmi apară la sfârșitul articolului, pe lângă cele 20 de plusuri și un „minus unu” din partea lui. Ceea ce nu știe subiectul (sau subiecții, pentru că e posibil să se lucreze în trei schimburi la stabilimentul lor!) este faptul că mă amuză teribil acest „minus unu”, mai ales atunci când abordez subiecte normale, reale și de interes pentru marea majoritate a cetățenilor și nu numai pentru cititorii „Monitorului”, adică acei oameni care au un ghimpe contra puterii actuale interesată doar să cumpere cât mai multă media tocmai pentru a-i prosti pe oameni. Bine, pe el, nu-l poate prosti pentru că nu mai are ce! Probabil chiar dacă într-o zi ar apărea sub semnătura mea, „Tatăl nostru” (ceea ce, evident că ar fi o impietate!), respectivul frustrat ar sări cu „dislike”-ul de rigoare ducându-ne pe o pistă greșită în ceea ce privește religia lui. Am spus „religia lui”? Nu cred să fie una normală, întrucât n-am auzit ca vreo religie să încurajeze ura, frustrarea, lașitatea sau prostia, până la urmă. Oricum ar fi, faptul că azi l-am băgat în seamă îi va schimba cu siguranță traiectoria: ori va deveni fanatic de-a binelea, ori va încerca să atenueze trăsăturile de caracter cu … minus care par să dea pe dinafară. Personal înclin să cred că îndârjirea îl va împresura din toate părțile și drept urmare, prima variantă este mai plauzibilă. Ba chiar va mai angrena pe vreo cunoștință apropiată să-i fie alături pentru că, se știe, cine se aseamănă, se adună. Pe de altă parte, vreau să precizez că nici o uniformitate în aprecieri, în opinii, nu este benefică. Nici pentru cel ce scrie și nici pentru cel ce citește. Dar, vorba latină, „Est modus in rebus”. Adică este o măsură în toate. Așa că. Dragă „Minusunu”, dragă „Dislike”, continuă pe același drum, dar cu măsură. Pentru diversitate, e nevoie și de frustrați, îndârjiți, malițioși, cutre sau alte asemenea exemplare!
Doi gogomani sau Dislike și Minusunu – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Negustorie cu clădiri de patrimoniu – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre subiectele dezbătute în cea mai recentă ședință a CL Botoșani a avut ca … „obiecte ale muncii”, două clădiri istorice, de patrimoniu,...
Editorial
O posibilă explicație – Ciprian MITOCEANU, scriitor
N-au mai rămas prea multe zile până când vom fi chemați (din nou) la urne. S-a mai întâmplat în noiembrie, dar nu s-a pus...
Editorial
Al șaptelea val – Dumitru MONACU, scriitor
Frământările sociale din ultima vreme nu sunt singulare în istoria recentă a românilor. De-a lungul ultimelor două secole, istoria a consemnat multe asemenea momente....
Editorial
Legea junglei din Absurdistan – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E din ce în ce mai interesant de trăit în România, asta dacă ai ceva genă de masochist. Avem legi, dar aplicarea acestora depinde...
Editorial
Exemplul personal – Virgil COSMA, jurnalist
În sfârșit, un film urmărit pe toată planeta și care stârnește valuri interminabile de comentarii, fiindcă ne privește pe toți, părinți, bunici și copii....
Editorial
Cel mai (ne)iubit dintre pământeni – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Se pare că, uneori, lucrurile se aranjează așa cum ar trebui. Evenimentele de la finalul anului trecut, care încă mai au ecouri în societatea...
Editorial
Piedone, comisarul cu … (k)armă – Dumitru MONACU, scriitor
Periplul moldav al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Cristian Piedone Popescu s-a lăsat cu amenzi mari, opriri temporare ale activității și mare panică...
Editorial
Justiție pe pauză – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e zi în care să nu aflăm din presă despre tot felul de potlogari pe care justiția i-a scăpat de pedeapsă prin deja...
Editorial
Enigme deocamdată – Dumitru MONACU, scriitor
Pe perioada celor peste 35 de ani de pluripartidism românesc au existat oameni, partide, curente sau tendințe politice care s-au pulverizat în neant în...
Editorial
Când disciplina devine opțională și criza educațională românească – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva ani, un românaș revenit din Spania pe meleagurile natale s-a declarat îngrozit de nivelul violenței din școlile românești. Păi dacă se întâmpla...
Editorial
Unde ne ducem? – Virgil COSMA, jurnalist
Prima vizită externă a președintelui interimar Bolojan, în afară de cea tradițională de la Chișinău - care nici nu ar trebui să fie socotită...
Editorial
Lecțiile neînvățate ne lasă repetenți – Cătălin MORARU, redactor șef
E important să înțelegem dacă am învățat ceva din lecțiile primite în ultimele luni, în materie de democrație sau de cât de repede poate...
Editorial
Proști, deștepți, frustrați și invidioși – Dumitru MONACU, scriitor
Încerc acum, după ce s-a tras cortina peste al doilea act al parodiei prezidențiale, să înțeleg ce i-au mânat în luptă pe susținătorii zeloși...
Editorial
Simulăm până reușim sau ne prefacem că reușim? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plin sezon de simulare a examenelor naționale. Săptămâna aceasta tocmai s-a terminat cu simularea Evaluării Naționale, iar săptămâna viitoare începe simularea examenului...
Editorial
Cozi de topor la … cozi de topor – Dumitru MONACU, scriitor
De când e lumea și pământul, stăpânirea unei nații de către alta a avut la bază suportul cozilor de topor. Adică, mai pe șleau...
Editorial
Impostură și oportunism – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Paradoxal, deși criza în care se zbate țara devine tot mai gravă pe zi ce trece, numărul celor care au pretenția că ne pot...
Botoșani
cer senin
19.5
°
C
19.6
°
18.3
°
42 %
3.4kmh
8 %
vin
20
°
S
18
°
D
6
°
lun
4
°
mar
7
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Deci nu doar câinii își păzesc stăpânii la spital. O fi din cauza spitalului.
EDITORIAL
Unul dintre subiectele dezbătute în cea mai recentă ședință a CL Botoșani a avut ca … „obiecte ale muncii”, două clădiri istorice, de patrimoniu,...
EPIGRAMA ZILEI
Când s-a întors din armată
Nu a mai găsit-o fată;
Azi, alt șoc l-a dărâmat:
A găsit-o, dar ... băiat!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...