Cu ani în urmă, pe vremea când Michael Schumacher domina detașat Marele Circ, transmisiunile în direct erau întrerupte de o reclamă în care protagonist era Juan Pablo Montoya. Nu detaliez prea mult, dar toată acțiunea din reclamă se centra pe „Ce face Montoya?”. Care Montoya pierdea nepermis de mult timp la boxe pentru că avea de savurat o băutură răcoritoare. În reclamă îi mergea bine, în realitate puteai număra pe degetele de la o mână cursele terminate de Montoya. Terminate, nu câștigate…
La ce face Montoya? am ajuns să mă gândesc de fiecare dată când se vorbește despre rotativa guvernamentală. Ce face Ciolacu? O să respecte înțelegerea cu liberalii sau o să-i forțeze să-și rupă gâtul?
Pe meleagurile mioritice partidele ajung la putere nu pentru că ar merita, ci pe vot negativ. Îi votăm pe unii pentru că ne-am săturat de alții, nu pentru că au vreun merit. Și istoria tinde să se repete, doar că de data asta liberalii par să miște ceva mai vioi. Sau poate că nu… În mai trebuie făcută rocada și Marcel Ciolacu va deveni premier, cel puțin așa sună înțelegerea oficială. E posibil ca social-democratul să refuze și să-i lase pe liberali să adune tot ce le trebuie pentru a se alătura țărăniștilor. Mai țineți minte țeapa încasată de liberali în 2019? Ar cam trebui; strategiile electorale mioritice se bazează mai ales pe memoria scurtă a votanților. Pesediștii au votat moțiunea contra propriului guvern și au plecat de la guvernare sufocându-se de râs. Liberalii, aparent câștigători, arătau de parcă îi lovise pe toți diareea explozivă. Sobri și palizi, abia îndrăzneau să clipească. Se citea pe fețele lor: ce am făcut noi astăzi? Și au făcut așa de bine că intențiile de vot adunate cât timp au frecat băncile opoziției s-au risipit ca nisipul în furtună. Și, ca și cum n-a fost suficient, președintele Iohannis i-a vândut pentru un nou mandat și îi vinde în continuare.
Ciolacu a dovedit că are răbdare. A răbdat aproape patruzeci de ani până să se angajeze. Poate răbda un an jumătate dacă e să fie premier vreo patru ani, eventual vreo zece președinte. Cu desființarea pensiilor speciale pe cap și cu alegerile care se apropie e puțin probabil să-și facă de lucru. Pentru pesediști e prost că nici liberalii nu se înghesuie să guverneze și vor încerca să respecte rocada. Se pare că le-a venit și liberalilor mintea la cap. Și cine prinde guvernarea în mai are toate șansele să stea la butoane până la alegeri, dar va plăti pentru asta.
În loc să facă ceva pentru români, politicienii își bazează strategiile electorale pe memoria scurtă a alegătorilor și puncte adunate pe vot negativ. Nu interesează pe nimeni să transforme în fapte promisiunile din campanie. Acum, când Europa ne dă o mână de ajutor, putem scăpa de pensii speciale, dar politicienii noștri preferă să ne distrugă pe toți decât să renunțe la privilegii ilegale. Pe aleși îi interesează doar să câștige capital electoral. Valabil, mai ales, pentru Ciolacu. Într-o țară democrată individul n-ar fi folosit nici la lipit afișe, la noi e lider de luat în seamă. Ca toți parveniții politici, nu dispune de cine știe ce inteligență, dar are în el o viclenie pentru care îl invidiază toate vulpile din fabule. Iar viclenia politică e genul de șmecherie pe care o decontează electoratul.
E clar, nici liberalii și nici pesediștii nu-și doresc guvernarea în mai. Oricum pe moment pesediștii butonează, ce dacă premierul e liberal? Au cele mai multe ministere și sunt susținuți de președinte, care nu mai știe cum să-i mai vândă pe liberali. E posibil ca din mai Iohannis să-i bage la înaintare pe useriști și auriști; ar fi singura șansă pentru liberali să scoată ceva procente pe vot negativ, dar probabil că Iohannis nu-i va lăsa să scape așa de ușor. Are interesele lui și dacă pentru a-și atinge scopul trebuie să-i sacrifice pe liberali care e problema?
Ce face Ciolacu? O să se mute la Palatul Victoria cu toate consecințele care derivă din această mișcare? O să-i lase pe alții să-și rupă gâtul și astfel să-și asigure domnie lungă și tihnită? Indiferent ce o să facă, noi trebuie să ne pregătim de noi biruri. Pentru că victoriile politicienilor se măsoară în pile angajate.
