E din ce în ce mai greu de trăit în țara asta, dar, așa cum era de așteptat, nu pentru toată lumea. E ca pe timpul lui Ceaușescu, poporul o duce bine, dar doar la nivel de reprezentanți. Avem reprezentanți plătiți cu salarii mai mari decât omologii lor din Europa – dacă există omologi, deoarece ai noștri guvernanți se pricep ca nimeni alții la inventat funcții și responsabilități. Tot prin reprezentanți încasăm pensii speciale, mult mai consistente decât ce primesc pălmașii. Și, văzând ce se întâmplă în jur, nu pot să nu-i dau dreptate lui Dragnea, cu paralelismul lui statal cu tot. Fără doar și poate, trăim într-o realitate parcă desprinsă din romanele distopice. Pe de o parte avem România celor bogați, care primesc de la stat mai mult decât le trebuie, fără să facă nimic. Pe de altă parte e România amărâților, siliți să trudească pe salarii de mizerie din care trebuie să contribuie cu mai bine de jumătate din venituri pentru susținerea României paralele, acea Românie la care vesticii se uită cu jind. Cred și eu… Unde s-a mai pomenit pe meleagurile lor să trândăvești la stat și să primești pensie babană înainte să împlinești cincizeci de ani? Da, România paralelă e de invidiat. România nespecialilor e de plâns, dar așa sunt oamenii, e mai simplu să invidiezi decât să compătimești.
În timp ce aleșii nu mai știu ce să facă să-și blindeze privilegiile, românii de rând au ajuns la capătul disperării. Prețurile cresc de la o zi la alta și vor tot crește, deoarece bugetul are nevoie de bani pentru susținerea României speciale. Riscăm să nu primim banii europeni – singurii cu care mai putem face ceva – deoarece aleșii nu vor să renunțe la pensiile speciale. Mesajul Europei este clar. Fără pensii speciale, altfel urmează penalizări. „Pedeapsa” Europei ne va afecta tot pe noi, cei care îi ținem în spate pe speciali, astfel că le-a venit și mai multă apă la moară celor care susțin că ne-ar fi mai bine fără Europa și n-ar trebui să permitem nimănui să se amestece în treburile interne – o expresie rămasă moștenire de la Ceaușescu. Am și eu o întrebare pentru cei care vântură spectrul Roexit. Dacă în condițiile date, cu supraveghere europeană, aleșii și-au tras privilegii de neimaginat în orice țară cu democrație funcțională, oare ce beneficii și-ar mai fixa aleșii dacă ar fi lăsați de capul lor?
Pensionarii români trăiesc vremuri disperate. Nu mai au bani de mâncare și medicamente, nu mai au bani de întreținere. Hrana lor de bază a ajuns să fie orezul, deoarece se umflă atunci când îl fierbi și umple mai bine stomacul. Cartofii, până nu demult hrana celor cu venituri mici, au ajuns un lux. Cei de la țară se bucură că au ieșit urzicile și în curând o să se bucure și de ștevie. Între urzici și ștevie au timp să discute ceva politică și încă mai povestesc cum au vrut europenii să ne omoare cu vaccinuri și cipuri. Da, au avut grijă aleșii să le dea subiect de discuție. De ce să vorbești despre cum te omoară guvernanții prin înfometare și servicii medicale de toată jena? E mai patriotic să vorbești de microcipuri cu care Oculta Mondială vrea să te manipuleze. Zilele acestea se vorbește despre închiderea unei televiziuni specializate în manipulare. N-ar fi rău să se întâmple…
În geometrie, dreptele paralele nu se intersectează. În lumea reală România paralelă, a celor bogați și prosperi, care-și tratează problemele de sănătate la Viena sau sunt plimbați cu elicopterul jumătate de țară pentru că i-a apucat pântecăraia, e întreținută de România săracă. România celor pe care cei pensionați la patruzeci și șase de ani vrea să-i țină în câmpul muncii măcar până la șaptezeci pe cetățenii obișnuiți, lipsiți de privilegii. Iar culmea ridicolului e că cei care trăiesc în România bogată pretind privilegii pentru că se zbat pentru binele celor mulți. Și atât de mult bine reușesc să producă, încât nu ajunge decât pentru reprezentanți.
