Fără doar și poate, avem o clasă politică de toată jena. Deși în campania electorală promit marea cu sarea, după ce se văd la butoane prima grijă a politicienilor este să-și facă plinul. A fost o vreme când șpaga și comisioanele se negociau, practic, la vedere. Pe timpul guvernării țărăniste un primar de prin sud a recunoscut franc în fața camerelor de luat vederi că nu i-a convenit comisionul, așa că a ales altă firmă să facă o lucrare publică. Mulți ani salariile aleșilor au fost de toată jena, dar cui îi trebuia salariu cât timp mânărea banii publici fără teamă de consecințe?
Însă, după ce pretențiile de europenitate ale României au devenit mult mai reale decât și-au dorit politicienii, mulsul banilor publici nu mai e ce a fost odată. Fondurile europene, care au făcut cu ochiul pofticioșilor din mediul politic, nu sunt ușor de căpușat, iar dacă ești prins nu scapi doar cu mustrare de la partid. În plus, cine lucrează cu fonduri europene beneficiază de verificări și pe partea de finanțare bugetară. Prin urmare, aleșii preferă să dea cu piciorul banilor europeni și să se concentreze pe ceea ce e mai puțin riscant, și anume afaceri personale pe banii publici. Încă se mai poate, încă mai curge; mai e până la „Dacă nu curge, picură”. Avem cea mai redusă rată de absorție a fondurilor europene, dar asta nu ne împiedică să facem risipă. De fapt, nu-i împiedică pe cei care ne conduc. Noi, ăștia micii, ce putem face? Votăm schimbarea și primim USL.
În schimb, suntem campioni la pensii speciale. Să le spunem așa cât se mai poate, deoarece aleșii au de gând să le schimbe denumirea. Mda, fac tot posibilul să păstreze privilegiile unui grup restrâns de oameni, deși există un articol din Constituție care spune clar că „Nimeni nu este mai presus de lege”.
Avem un PNNR în care guvernanții și-au asumat că toate pensiile se vor baza pe contribuții. Asta a fost condiția să primim finanțare europeană. Fără pensii speciale. Se pare că presiunea UE e mai eficientă decât Rareș Bogdan, care a desființat pensiile speciale de le-a mărit. Însă ai noștri conducători – majoritatea uselistă din Parlament – tot încearcă să negocieze ce s-a negociat deja. Ne lăsați cu pensiile speciale? Hai, că nu e mult…
Europa a precizat că PNNR nu se negociază decât în caz de dezastre naturale și menținerea pensiilor speciale e echivalentă cu pierderea fondurilor, prin urmare aleșii s-au apucat să schimbe denumirea pensiilor speciale. Li s-au încins neuronii și caută denumiri alternative, doar-doar și-or păstra privilegiile. Ce dacă Banca Mondială a spus clar că pensiile speciale ne vor băga într-un faliment mai urât decât cel de pe vremea lui Ceușescu? Acum vedem și noi că o clasă politică formată din parveniți neșcoliți nu e chiar cel mai rău lucru; tolomacii nu au habar de sinonime și nici adunătura de consilieri școliți la facultăți de tablă ondulată nu e mai brează. Nu de alta, dar la cât de lacomi sunt aleșii, dacă mai aveau și școală pe bune, eram chiar mai rău decât suntem.
Deocamdată noul USL nu renunță la privilegii. Iar acestea ne costă an de an tot mai mult. În timp ce privilegiații nu mai știu ce să facă cu banii, majoritatea pensionarilor fac sacrificii cumplite pentru a supraviețui. Bear Grylls are ce învăța de la pensionarii români.
Atunci când ne cerșeau votul, politicienii vorbeau despre noi. O să ne fie mai bine la toți. După ce s-au văzut sus, e vorba doar despre ei. Lor să le crească salariile, ei să primească pensii speciale. Mai bine dau foc României decât să renunțe la privilegii ilegale. Pensiile speciale pot fi eliminate respectând Articolul 16 din Constituția României, nu e nevoie de mai mult. Dar cât timp e vorba doar despre ei, legea nu se aplică decât celor mărunți.
