Recent m-am întâlnit cu Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu – probabil cea mai bogată din județ – la solicitarea lui. Acesta s-a oferit să ne plătească lunar de la primăria pe care o conduce, câte o mie de lei, aproximativ două sute de euro, ca să-l lăsăm în pace. O fi mult, o fi puțin, atât a apreciat el că face cinstea noastră. Așa procedează cu toate celelalte publicații online din județ, cu excepția „Monitorul”, le dă bani publici, adică din cei adunați din taxele cetățenilor de acolo. Cum ar veni, locuitorii din Mihai Eminescu și satele învecinate plătesc impozite ca să nu afle cumva dacă primarul lor face învârteli sau ceva nelalocul lui.
Să fim bine înțeleși: publicăm și vom publica anunțuri venite de la primării, inclusiv de la Mihai Eminescu, pentru că acestea au obligația legală să facă publicitate la diferite acțiuni pe care le întreprind, cum ar fi spre exemplu licitații sau angajări. Nu vom refuza nici vreun politician care vrea să comunice cu alegătorii, inclusiv pe primarul Gireadă, dar vom preciza, așa cum facem mereu, că este punctul lui de vedere. Nici nouă, ca întregii industrii media din țară, nu ne merge grozav, suntem foarte afectați de scumpirile succesive ale hârtiei, serviciilor de tipar, carburanți, impozite și orice ban este binevenit.
Dar nu în forma neortodoxă pe care ne-o propune primarul Gireadă. Cu care, țin să precizez, nu avem o vendetă personală. Nu îl urmărim și nici nu o vom face, nici pe el și nici pe alții asemenea lui, pentru că nu ne ocupăm de așa ceva. Dar dacă aflăm că el sau alți funcționari publici încalcă legea sau săvârșesc fapte discutabile, ei bine, atunci publicăm. Desigur, asta nu înseamnă că dăm sentințe. Din nou, nu ne ocupăm cu asta, sunt alte instituții. Noi relatăm și atât. Încă mai credem în presa scrisă cinstit și, cum cea mai mare avere a noastră o reprezentați dumneavoastră, cititorii, nu putem pur și simplu să vă mințim, direct sau prin omisiune. Iar pe mine mama m-a învățat să nu mint, ceva complet depășit azi.
Este încetățenit faptul că politicienii mint. Mint, câștigă alegerile și mint iar. Sistemul este prost întocmit și intenționat menținut așa, pentru a cultiva nonvalori, mediocri și incompetenți, dar plini de tupeu, rapace și, mult prea des, nesimțiți. Complicii politicienilor sunt de multe ori și jurnaliștii care, pentru o sumă de obicei măruntă, îi albesc, îi fac mai frumoși decât sunt. O presă neaservită nu le folosește. Pentru că presa dezvăluie ceea ce politicienii încearcă să ascundă, iar autoritățile, numite tot de politicieni, nu mai pot să se prefacă senin că faptele nu există.
Sunt convins că aceste adevăruri le știu toți cei ajunși în fruntea unor comunități printr-o lege electorală strâmbă, susținută deopotrivă de PSD și de PNL pentru a-și proteja propriii baroni, care practic îi transformă în vătafi pe viață, pe ei și neamul lor, peste sate, comune, orașe, județe. Politica românească a ajuns demult o afacere de familie sau de grup, în care o mână de privilegiați exploatează resursele unei țări în folos propriu.
Noi, la „Monitorul”, continuăm să credem în jurnalismul cinstit, prin care orice cititor să poată să se informeze corect. Ar fi fost simplu să ne vindem cinstea obrazului, din 1995, când am apărut, au tot fost tentative de a ne cumpăra, iar aici nu mă refer la vreo tranzacție comercială corectă, ci la un soi de taxe de protecție pe care să le încasăm pentru a nu relata despre afacerile dubioase ale vreunor mahări locali. Nu am făcut așa ceva, însă tentația a fost prea mare pentru alții. Acesta este și unul din motivele pentru care cele mai multe județe din țară nu mai au de mulți ani măcar un ziar tipărit, pentru că și-au exasperat pur și simplu cititorii, lăsându-se cumpărate de politicieni sau afaceriști efemeri. Tot banii sunt motivul pentru care au apărut puzderie de publicații online, făcute cu costuri minuscule, umplute cu știri furate de la alte publicații, care se vând oricui le aruncă o mână de mărunțiș, decredibilizând presa, atât cât o mai fi rămas din ea.
Așa că îi spun primarului Verginel Gireadă că nu de noi trebuie să se teamă, ci doar de faptele sale, dacă e sau dacă va fi cazul. Noi nu suntem de vânzare. De vină este mama, așa cum am arătat mai sus.
