Obiectivitatea ar trebui să fie unul dintre pilonii puternici pe care să se sprijine mass media. Că nu prea se întâmplă așa, o știu prea bine și furnizorii, dar și consumatorii de informație, dacă îmi este permis să spun astfel. Călăuzit de acest spirit, astăzi îmi voi exprima niște opinii care ar putea să-i surprindă pe unii și să mă catalogheze „vândut”, „pesedist”, „liberal”, „userist”, „pupincurist” sau mai știu eu cum. Cu acest risc asumat, să începem! S-a scris și s-a spus despre ea că ar fi fost menajeră în casa regretatei Viorica Afrăsânei sau că și-ar fi finalizat studiile universitare pe scările Casei Sindicatelor. A fost criticată pentru modul în care evită întâlnirile directe cu presa sau pentru multitudinea de poze cu floricele și inimioare postate pe FB. A fost acuzată de către unii colegi de partid că are un stil dictatorial, că este răzbunătoare cu opozanții și mamă bună pentru lingușitori. Ei bine, cu toate acestea, Doina Federovici, că despre ea este vorba, va rămâne în memoria botoșănenilor drept cel mai eficient și aplicat președinte de Consiliu Județean de la înființarea acestei funcții și până astăzi. A enumera proiectele asupra cărora a vegheat ar ocupa mult spațiu. Totuși, două dintre ele merită a fi amintite, întrucât ne-au stau pe creier din anii 90 și până astăzi: e vorba de cele două drumuri strategice care, cu greu, cu mari probleme, iată că sunt în situația de a fi modernizate. Chiar dacă mulți vor clătina din cap venind cu argumentul că alții sunt arhitecții acestor lucrări, faptul că sub președinția Doinei Federovici cele două căi de ieșire în lume a botoșănenilor vor fi reabilitate, înseamnă fără niciun dubiu că actualul diriguitor de la CJ nu a dormit în front asemenea predecesorilor ei, fie că proveneau din rândurile propriului partid sau din rândurile opozanților. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, politica ei în partid a urmat niște traiectorii demne de luat în seamă și de apreciat, până la urmă: a promovat cât a putut femeile (faptul că pe unele dintre ele le-a aruncat peste bord, e o altă poveste legată desigur de securizarea și consolidarea „tronului”!), a promovat o sumedenie de tineri dintre care mulți au performat (și aici există unele erori, dar în fapt, acestea sunt excepțiile care întăresc regula!) și, un lucru extrem de important și până la urmă sănătos pentru un partid încremenit multă vreme în timp, s-a debarasat de mulți elefanți care nu mai aveau legătură cu viitorul partidului. Cât despre poziția Doinei Federovici în relația cu aliații sau opozanții din spectrul politic, un adevăr mare cât roata carului iese pregnant în evidență: șefa PSD-ului din Botoșani îi domină aproape în totalitate pe oricare ar fi ei. Ba mai mult, sunt mulți așa numiți adversari politici care ciugulesc direct sau indirect din palma liderului social democrat. Fie că sunt liberali, useriști, aldiști sau ce or mai fi ei. Acestea sunt motivele care mă îndreptățesc să reafirm că o mai consistentă prezență feminină în politică este neapărat necesară la noi la români, popor bun, popor divin, dar un pic cam … misogin! Dacă măcar 30% dintre funcții sau demnități ar fi gestionate de către femei, cu totul altfel ar merge lucrurile pe piciorul nostru de plai. Rigoarea, conștiinciozitatea, precauția, dar și alte caracteristici pozitive omniprezente la cele 51 de procente cât reprezintă femeile în România ar putea înclina balanța dereglată și hârbuită de către niște masculi de carton către o normalitate dorită de oricare român. Pe cât de proeminentă este statura politică a Doinei, pe atât de aplatizate sunt reprezentantele sexului frumos la celelalte grupări politice. Bineînțeles că doamnele nu au nicio vină, linia partidului fiind cea care le ține la distanță de funcții și demnități. Sânziana Secrieru, Mirela Saucă sau Agnes Holcă sunt de departe niște nume care, dacă ar fi fost de găsit în fruntea listelor electorale, ar fi menținut poate PNL-ul pe la 15 la sută. Așa, misoginismul a învins detașat în partid și drept urmare, la alegerile viitoare procentul galbenilor este posibil să se scrie cu o singură cifră. Dacă la USR mișună cât de cât două doamne (Raluca Curelariu și Cristina Lăcătușu), la AUR n-am auzit să existe vreo femeie în staff-ul județean care să conteze. Trăgând linia, rezultă că deși sunt majoritare în ecuația electorală, când vine vorba de funcții și demnități, doamnele strălucesc prin … absență la toate partidele cu excepția PSD. Să fie acesta unul din secretele succeselor politice ale social-democraților?
